3 ani şi jumătate

Astăzi facem exact 3 ani şi jumătate. Mihul adică. Şi eu pe lângă el. :))
Poza e de azi dimineaţă când era absorbit într-un desen animat.

Cum e acum? Of, greu de sintetizat.
Ca dimensiuni, cam 104 cm şi vreo 17 kg.
E un băieţel vesel. În parc, spre exemplu, e mai tot timpul cu zâmbetul pe buze (dar şi când se supără...)E pus pe şotii...
Cum mai ziceam, e mai degraba sportiv cred decât artist (înotul într-o săptămână de astă vară şi mersul pe bicla cu două roţi din week-endul trecut sunt dovada). Când e pe bicicletă nu mai prea pot ţine ritmul cu el (pe jos fiind) că bagă viteză (acum şi mai mare de când e pe două roţi) şi ajunge în celălalt capăt al aleii.
Dar n-are nici o treabă cu mingea din câte am putut să-mi dau eu seama.
De când cu temperaturile de primăvară-vară, e mai mult pe-afară decât în casă. 2-3 ore dimineaţa şi încă vreo 1-2 seara.
E dependent de maşini (şi trenuleţe). Dar rău de tot. Eu credeam că toţi băieţeii sunt aşa dar mai uitându-mă în stânga şi în dreapta am decretat că la noi pasiunea este undeva pe la extreme. Sunt jucăriile lui favorite, ştie, recunoaşte şi identifică o grămadă de mărci, le mişcă prin casă şi le face să vorbească, le face baie, le usucă. Fiecare ieşire la plimbare începe cu o negociere despre cât de multe maşini putem căra. Negociere iar la numărul de maşini din pat când se culcă (de la un Fulger McQueen de metal cu care a dormit încă are un semn pe nas că s-a zgâriat în somn).
Dacă îl scoţi din programul şi din tabieturile lui zilnice, rişti adesea să nu te mai înţelegi cu el.
Negocierea merge de cele mai multe ori. Dar şi cînd se supără şi plânge, ne aud vecinii.
Are acum o fază că nu mai vrea să aleagă el cartea sau desenul animat pe care să-l citim sau la care să ne uităm şi zice "care vrei tu". Şi după ce aleg zice "dar parcă pe asta am mai citit-o". Şi caută el alta.
Încă mai doarme 2-3 ore după-amiaza dar adoarme din ce în ce mai târziu orice am face, chiar dacă îl punem în pat destul de devreme... Seara, încercăm să îl băgăm în pat la 22h după care urmează povestea deci tot undeva după 22h30 adoarme.
Negociază întotdeauna o poveste-carte cât mai lungi. Nu refuză niciodată dacă vrei să îi citeşti. De cele mai multe ori te roagă el.
Vocabularul lui încă mă surprinde. Foloseşte corect cuvântul "indiciu"... Asta îmi vine în minte acu dar sunt multe.L-a ântrebat pe tata: de ce e "o" în Carrefour (!). Şi m-a anunţat că Mântarc (ăsta e monstrul din Winnie) începe tot cu "M", la fel ca şi Mihnea. Semn că literele învăţate prin iarna când stăteam mai mult prin casă i-au rămas în minte.
E disperat sâ îşi găsească prietenii în parc şi să se joace cu ei. Dacă nu îi găseşte e tragedie. De-abia aştept să meargă la grădi.

Şi mai puţin vesele:
- suntem încă cu pampers în somn, chiar şi la somnul de după-amiază. Nu dă nici un semnal, adică nu lasă pampersul uscat, nu vrea să se ţină până se trezeşte... Şi i-am promis chiar şi îngheţată cum îi povesteam deunăzi şi Luminiţei.
- au apărut primele mofturi la mâncare. Of, pînă acum puţin timp cred că am avut cumva copilul ideal care a mâncat fără refuzuri  şi mofturi mai tot (cea mai mare parte). Spanac, legume... Mă punea să îi aleg în supă şi să îi găsesc "morcovul alb" (păstârnac, pătrunjel).... Eeee, acum pare să fi stricat un pic prietenia cu legumele sau cel puţin cu unele din ele şi recunosc că mă ia prin surprindere când îl văd că îmi refuză o legumă pe care până acum puţin timp o mânca fără discuţii.
Cere deobicei "supliment" la piure cu peşte şi la paste. E ok în continuare şi cu spanacul. Fructele şi lactatele sunt la putere, n-am întâmpinat vreun moft.
Well şi da, un pic de cioco şi înghe nu ar refuza niciodată. Se poate pisici îndelung pentru cioco.

E un amestec de ciocolata şi căpşuni, piticu nostru :D Trei ani şi jumătate. Tot nu-mi vine să cred.