Întrebări încuietoare

"Ce înseamnă clasic rock?" (asta pentru că radioul din maşină e pe Rock FM)
"Ce înseamnă gadgeturi hi-tech?" (aşa ne trebuie dacă citim Cars 2, cartea, desigur)
Oricum am observat că de cele mai multe ori nu întreabă dacă nu înţelege un cuvânt din poveste, de multe ori îmi dau eu seama şi mă opresc să i-l explic.

Sau şi mai greu:
"-Mami, cine l-a făcut pe tata?
- Mama şi cu tatăl lui, bunicii.
-Dar pe tine cine te-a făcut?
-Mama şi cu tatăl meu, bunicii.
-Şi pe mine cine m-a făcut?
- Mami şi cu tati.
- Da' de ce?
-Pentru că vroiam să avem un băieţel aşa ca tine :D.
Tema a fost reluată cu brio într-o zi la ora de baie când a degenerat în:
- Tati, cine i-a făcut pe oameni?
Chestiune care l-a încuiat până şi pe tata care a încercat să dea o explicaţie cam complexă pentru cei trei ani ai Mihului aş zice:D.

Aşaaa. Şi, fără să fie întrebare, deunăzi m-a anunţat că "Mami, am o idee: am să cumpăr eu o baghetă magică şi am să fac toate lucrurile să fie ale noastre". Am observat că îl preocupă asta, că e a doua oară când o zice. Mai întâi când treceam pe o stradă cu maşina şi vede nişte blocuri şi întreabă:
"Mami, aici e casa noastră?
Nu, aici sunt nişte blocuri unde stau alţi oameni.
O să iau o baghetă magică şi o să fac să fie casa noastră peste tot..."
N-am prea priceput eu de ce vrea fii-miu să fie peste tot "al nostru" dar asta e! Gânduri expansioniste sau cam aşa.
Later edit:
N-am ajuns încă la "cum se fac oamenii?" (oare e aproape şi asta? că nu mai pot...) însă numai ce-am primit un link cu un filmuleţ haios pe tema asta:

Moşul

PS: Cred că s-a trezit pe la vreo 6h (oricum era întuneric): "Mami, a venit Moşul?"
Eu, cu ochii lipiţi de somn, l-am convins să vină lîngă mine şi să mai tragă un pui de somn că "nici Moşu nu s-a trezit la ora asta". Pînă pe la 9h. Yupiiiiiii!

Prima paradă

S-a întâmplat să fim prin Kisseleff la ora prânzului şi am prins o bucăţică de paradă.
Tancuri, maşini, maşini de pompieri, elicoptere, evident tot ce ţine de zona asta e de mare interes pt pitic. Un băieţel adevărat, ce să fac, eu am încercat să îi iau şi o păpuşă...
PS: mâna din imagine este evident a mea.

Sfârşit de noiembrie

Din week-end

Sâmbătă am fost din nou la teatru la Mţr, la "Lupul cu scufiţa" că eu am o inerţie în a schimba ceva atunci când funcţionează.
A fost însă mai puţin bine decât sâmbăta trecută, organizatoric vorbind. Am ajuns la fără 5, la limită însă încă în intervalul care îmi fusese indicat la telefon şi ni s-a spus că rezervările noastre nu mai sunt valabile deci nu mai avem locuri, sala era deja plină, până la urmă ni s-au indicat ultimele două locuri tip bar (deşi eram 3 şi plăteam în consecinţă), undeva lângă intrare.
Well, am bombănit eu un pic, până la urmă pe pitic l-am aşezat pe nişte scăunele suplimentare în faţa scenei iar eu am făcut un du-te-vino faţă-spate că şi piticu meu nu putea sta liniştit. Mă striga în gura mare ba "mami, dă-mi fructele!" (urgenţă mare într-adevăr, îi cam sărisem gustarea de fructe din cauza unui mic dejun întârziat şi a unei urniri dificile din casă şi degeaba le-am pus în geantă că nu am mai avut când să i le dau) sau, şi mai grav, "Mami, mi-e frică de lup!" :DDD, de s-a auzit până în spate unde eram.
Şi cu piesa am oareşce reţineri că, în adaptarea lor, Scufiţa e cam agresivă pentru gustul meu şi îl doboară pe lup cu tehnica ei de karate. Şi încă câteva din astea dar mă opresc că de fapt n-am prea reuşit să urmăresc piesa din cauza du-te-vino-ului. Oricum cred că e greu la povestea asta să nu fie violentă.
Piticu a ieşit mulţumit, mai ales că ne-am întâlnit din întâmplare cu prietena lui din parc, Teodora, aşa că şi săptămâna asta a stat agăţat de mânuţa unei fetiţe la ieşire. :D
Şi duminică, în Parcul Mare, pe un soare cu dinţi:

Gaudeamus: cărţi pentru Mih

M-am întors aseară cu tolba plină de la Gaudeamus. Numai bine pentru moşii care stau să vină. Deci am pitit bine prada să nu o vadă piticu. Am luat aşa:

Două din seria cu ursuleţul Paddington. A 3-a, cu Crăciunul, lipsea. Şi m-am lămurit: celelalte cărţi cu Paddington, fără poze, sunt pentru copii mai mari. Că mă intrebam eu mai devreme.

Cealaltă cărticică din seria despre care v-am mai spus de la Corint Junior. Poveştile "magice" le-am terminat, i-au plăcut, cred că şi astea îi vor plăcea că, din câte am răsfoit, sunt cam de acelaşi tip.

Astea două vor fi în cadoul de Crăciun. Sunt scoase în conditii grafice EXCELENTE la Curtea Veche, poveştile sunt simple şi frumoase (cum ne plac). Şi au costat 20 de lei (in loc de 40), chiar meritau.

Astea cred că le las pentru când mai creşte un pic... Sau poate cea a lui Ionescu o încerc să vedem ce şi cum.

Cu una din astea ne-am jucat aseară (n-am mai pitit-o). Ocazie să descopăr că autocolantele care nu sunt refolosibile sunt mult mai proaste. :((
Bine de ştiut la Gaudeamus: multe cărţi cu reduceri de 25%-30% chiar 50%. Pam-Pam!

Homemade Birthday Card :)

Cu ce ne mai jucăm

Dimineaţa, mai las câte un desen animat până să iasă în parc însă seara, cum nu mai putem ieşi (of, detest perioada asta), ne rămân vreo 3-4-5 ore când trebuie să ne jucăm.
Acum suntem în perioada în care profităm de jucăriile noi de la aniversare.
Am primit o carte cu autocolante de la Teora şi de câteva zile ne ocupăm văd cu interes de ea. La început a lipit animăluţele în peisaj dar acum nu mai vrea să facă decât chestiile mai complicate, adică să găsească animăluţele care se potrivesc pe nişte umbre desenate... A fost o descoperire plăcută ocupaţia asta cu autocolantele şi imediat cum epuizăm felinele, crocodilii şi păsările răpitoare trebuie musai să reînnoiesc stocul cu vreo carte nouă cu abţibilduri.
Avem şi o tablă "magică". Mih se joacă mai mult cu cele patru ştampile sau îmi cere să îi desenez pe ea conturul de la mânuţă. Am început deunăzi să îi arăt pe ea cifrele şi le învăţăm după numărul locomotivelor din Thomas: 1- Thomas, 2-Edward, 3-Henry, 4-Gordon, 5-James, 6-Percy s.a.m.d. Aproape că le ştim :)
Apoi, pentru că tocmai am primit două seturi de litere magnetice şi o tablă magnetică, aseară am zis să mă folosesc de memoria vizuală a piticului. Eu, la tablă îi arăt literele de care am nevoie şi el se duce şi le caută în setul lipit pe maşina de spălat şi mi le aduce invingător. Pe vreo două nu le-a nimerit, dar a fost fun, el a adus litere, eu am scris cuvinte, i-a plăcut.
Aşa, şi acum ce-aş mai vrea să facem (dar nu ştiu dacă reuşim că nu suntem aşa creativi):
- o felicitare cu spiriduşi lipiţi cum am văzut eu aici
- un avion ca aici
- şi un "tablou" de făină colorată ca aici (rămas în to-do-list de cam mult timp. :D)

Cărţi, ce mai citim

Că tot începe săptămâna asta Gaudeamus, să fiu şi eu în trend.
Am cumpărat în week-end o cărticică adorabilă de la Corint Junior pe care o citim de vreo trei seri şi ne place mult şi v-o recomand.
Uite asta:

Nu mai zic că am cumpărat-o dintr-un hipermarket la jumătate de preţ, la fel ca şi pe surata ei (încă netestată deci nu pot zice că o recomand), tot la jumătate de preţ:

Bună afacere. Mi-a plăcut.
Şi dacă mai cumpăraţi cărţi, să ştiţi că pe carturesti.ro, până pe 28 noiembrie, e o reducere aniversara de 20% pentru cumpărăturile online.
Eu am în plan, pentru Moş Nicolae, să îi iau Mihului seria cu ursuleţul Paddington pe care am văzut-o aici. Nu mi-e clar dacă să i le iau doar pe cele ilustrate pentru copii mai mici sau or merge şi cele cu mai mult text. Dacă a testat cineva să îmi zică şi mie;).

Later edit: şi am mai descoperit azi un loc super fain de cumpărat cadouri unde au şi puzzle-urile noastre preferate, cele de la Djeco (love, love, love). Aici. 
Nu m-am mai săturat uitându-mă pe site-ul ăsta. Am avut senzaţia că sunt la Pain d'épices, cel mai frumos magazin de jucării în care eu am intrat. E în Paris, desigur ;).

Teatru de păpuşi la Mţr şi biclă

Sâmbătă am fost harnici că am reuşit să ajungem la teatrul de păpuşi de la Mţr unde am văzut Prinţesa crizantemă (foto stânga). La sfîrşit Mih a dat mâna cu Prinţul Stejărel (foto dreapta, alături de Sara)

Mih a fost atent cele 35 de minute şi a spus că i-a plăcut. Aş zice însă că e mai degrabă pentru 2-5 ani pentru că Sara care are aproape 6 s-a plictisit la un moment dat. Povestea e simplă, cu bine şi rău, Prinţesa Crizantemă îşi pierde pasărea măiastră iar Prinţul Stejărel i-o găseşte după ce se bate cu zmeii :D...

Nouă ne-a plăcut destul de mult ca să zicem că mai venim, ba chiar am luat deja bilete la povestea lor cu Moş Crăciun din decembrie :)

După piesă, nici nu ştiu cum, Mih s-a agăţat de mâna Sarei ;) care a avut răbdare cu el :) că am zis că e cu aproape 3 ani mai mare :D.

Nu-i aşa că sunt simpatici?
Credit foto: Alina.

***

Aşa... şi cum ziceam, de vreo săptămână, Mihul a trecut de la bicicleta fără pedale la cea cu pedale de care e, deocamdată, încântat. Încă mai iese în fiecare zi cu ea prin parc, mai puţin duminică când ne-am speriat noi de ceaţă şi umed (pozele sunt din week-endul trecut).
Şi v-am zis că a învăţat să meargă pe ea în vreo trei minute?