Ne repetăm

Mda, ne cam repetăm. Pozele astea semănă ca două picături de apă cu cele de acum o lună însă ieri dimineaţă Mih şi-a cărat toate maşinile în pat şi s-a cerut la poză şi a stat în toate poziţiile făcând toate mutriţele solicitate, aşa că m-am executat şi am apăsat pe buton.

Din nou fluture

Cum ziceam, am scos copilu la restaurant duminică şi a primit bonus un face painting. Evident că a vrut din nou să fie fluturaş, ăsta însă e mai puţin reuşit decât primul. Şi a mai vrut soare, stele şi lună desenate pe mâini! Bonusul a fost de fapt mai degrabă pentru noi pentru că am reuşit să mâncăm (sau aproape) cât el a stat la pictat şi "desenat".
Am fost şi la târgul de Mărţişor de la MŢR. Aici însă tata şi-a pus la încercare muşchii braţelor şi a ţinut cele 15 kg exclusiv în braţe că era lume, lume, lume încât sigur l-ar fi călcat în picioare. (Însă demult n-am mai văzut atâtea mărţişoare frumoase şi creative într-un loc).
Şi am fost şi la târgul de la Cărtureşti sfârşind de fapt în încăperea unde e un loc de joacă pentru copii şi de unde evident că nu am mai putut să îl luăm pe Mihnea decît cu o păcăleală: să mergem să îi arătăm ceva foarte frumos mai încolo... Dar asta nu funcţionează întotdeauna.
Sâmbătă l-am dat în trenuleţul de la Băneasa explicându-i foarte clar înainte că ne dăm o tură după care plecăm acasă pentru că e târziu. El a spus "da, o tură" numai că la sfârşit ne-am trezit cu un copil care plângea, ţipa şi s-a trântit pe jos (!!!) că el mai vrea o dată... A trebuit să îl luăm pe sus. Să-mi spună şi mie cineva cum se procedează că eu nu mai ştiu.
Ah, şi am mai făcut ceva! I-am dat primul ou Kinder... Well, teoretic, ciocolata e planificată pentru după 3 ani. A fost o excepţie excepţională care nu se va mai repeta şi răsplată pentru că l-am chinuit două ore in supermaket. Dar cum a putut să înghită oul!!! Saliva şi mânca, cred că totul a durat mai puţin de un minut!!! Şi nici măcar nu şi-a dat seama că trebuie să se oprească la oul din plastic! Şi pe ăla vroia să îl mănânce! :D
Later edit:

Mda, i-am luat paste cu unt şi cu parmezan că vroiam să fie cât mai simple şi controlabile ingredientele să nu riscăm vreo enterocolită, ceva...

În mod excepţional, la resto a mâncat cu dreapta. Acasă, cam în 80% din cazuri mănâncă cu stânga. De fapt îşi foloseşte ambele mâini cam la toate lucrurile pe care le face. Anne Bacus zice că e normal şi că ne vom da seama mai târziu dacă e dreptaci sau stângaci. Teoretic mâna cu care face lucrurile de precizie (desenat, aşezat cuburile unul peste altul) ar trebui să fie cea predominantă. Noi n-am reuşit să ne dăm seama că de fiecare dată când am testat le-a folosit până la urmă pe amândouă. Mai aşteptăm. Nu-i grabă. :D

Planuri de week-end

Dacă suntem în sfârsit pe picioare toţi trei (ceea ce nu s-a mai întâmplat de vreo două săptămâni că am bolit cu rândul), am zis că în week-end-ul ăsta facem turul celor trei târguri pe care le-am identificat eu: la MŢR, la Curtea Veche şi la Cărtureşti. La primele două va fi simplu că sunt în aer liber deci piticu va zburda. La al treilea tre să văd cum fac că presimt că ne vom pune răbdarea reciproc la incercare.
Şi duminică mă gândeam la un loc despre care am citit aici ca e family friendly. Poate repetăm povestea cu pictatul pe faţă şi reuşim să mâncăm şi noi ceva...

P. S: Şi poate se termină şi cu zăpada asta că io nu mai pot. Duminica trecută ne-am plimbat un picuţ prin Centrul vechi dar ningea, ningea şi era umed, umed... Nici n-am mai făcut poze de zgribuliţi ce eram.

EC

Deci cum stăm cu celebra Elimination communication sau mai prozaic zis "deprinderea mersului la oliţă".

Stăm bine numai pe jumătate. Treaba numărul 1 pare rezolvată. N-am mai avut vreun accident de nu mai ştiu când deci cred că nici nu îi mai trece prin cap să facă kk în pampers. A inceput să funcţioneze cîte puţin pe la un an şi 10 luni. Am avut şi vreo doua perioade de regres. Mi-am dat eu seama ulterior că au coincis cu perioadele în care fie eu am fost plecată şi am lipsit o săptămână, fie am fost amândoi plecaţi o săptămână (de revelion) şi el a rămas cu bunica. Dar cred că acu e bine, mai că aş îndrăzni să o bifez.

Cu treaba numărul doi suntem încă în aşteptare. Când am mai incercat să îl las în fundul gol (scuzaţi) prin casă, în 90% din cazuri a anunţat şi a mers la oliţă. Accidente însă au mai fost. Cu ocazia traumei de acum două săptămâni ne-am dat seama că, atât fizic cât şi mental, e capabil să nu facă pipi chiar şi întreaga noapte (s-a întâmplat asta trei nopţi la rând). Însă deocamdată nu vreau să forţez nimic aici deşi tare, tare aş vrea să scăpăm pe pampersi. Aştept să fie el pregătit şi să vrea... Şi nu e cea mai bună perioadă să obţii un "da" când îl întrebi... orice. Dacă se face mai cald cu siguranţă mai exersăm. Oricum adoră să stea dezbrăcat :D.

Mihnisme (IV)

Noaptea asta nu e buna! E neagră.

*

- Brase, brase (în traducere braţe, braţe)!
- Nu pot, ma doare spatele!
- Frec eu, frec eu.
După câteva secunde în care freacă spatele:
- Gata, nu mai doare spatele! Brase!
*
Azi dimineaţă a făcut şi prima poezie:

Fulgii ăştia de zăpadă
toată ziua zboară pe stradă.

Pupăcilă

Mih e într-o perioadă care sper să îl ţină cât mai mult. Ne pupă de dimineaţa până seara. Până obosim. Cu anunţ înainte: "Abesc, apup", cu interjecţie acompaniatoare "mu-mu-mu" sau, şi mai dramatic, cu "te abesc foarte mult". De multe, multe ori pe zi.
Nu ştiu cu cine o fi semănând aşa pupăcios dar deocamdată mă declar mulţumită.

La mulţi ani, Anouk!

Anouk face 6 luni. Deja! Nu-mi vine să cred... Stă în fund şi a început să pape după cum arată ultimele fotografii. În curând se va juca cu Mih :D. Pupăm "finuţa"! :))

Mihul de luni dimineaţă

După un week-end de coşmar (dar chiar cred că am nevoie de terapie ca să pot povesti), luni a răsărit soarele şi pe strada noastră. Iar Mih s-a dedat la o sesiune foto chiar de pe, scuzaţi, oliţă. Elimination communication am aflat că se cheamă. :D

Săptămâna fără minte

Luni - decid brusc că am contribuit destul la profitul multinaţionalelor şi că cele 15 luni de când Mih bea laptele praf sunt "enough" şi îi dau două porţii de lapte pasteurizat de vacă. Nu treptat aşa cum am făcut cu toate până acum ci dintr-o data că mi s-a părut mie că băiatul e mare deja.
Marţi - Mih face 38,6C. Intrăm pe antitermice, chiar si un Novocalmin că nu prea scădea.
Miercuri - Dimineaţa fără temperatură. La prânz ne "împrietenim" mult prea tare cu oliţa, intrăm pe regim, seara 37,8C.
Joi - Regim, un pic de temperatură. Vizită cu traume la doctoriţă.

Şi mai urmează. În fiecare zi e altceva. Încă nu ne-am lămurit ce exact.

Părţi (mai) haioase din aventura de săptămâna asta:
- mi-a zis "te ubesc foarte mult"
- i-a plăcut foarte mult când am mers cu taxiul la policlinică. A vorbit tot timpul (case, maşini, cine-i acolo?, ce-i asta?, etc) şi a tot repetat: "taxiu ăsta este bun".

Din week-end

Piticu a făcut o baie de soare la Ateneu.


Şi-apoi s-a instalat la Ikea (unde am fost într-o vizită-fulger) pe un scaun şi ne-a spus (nouă dar şi altora care mai treceau pe acolo): "Am treabă!" (cireaşa de pe tort: în oglinda din spate se vede si tata-fotograf).