EC

Deci cum stăm cu celebra Elimination communication sau mai prozaic zis "deprinderea mersului la oliţă".

Stăm bine numai pe jumătate. Treaba numărul 1 pare rezolvată. N-am mai avut vreun accident de nu mai ştiu când deci cred că nici nu îi mai trece prin cap să facă kk în pampers. A inceput să funcţioneze cîte puţin pe la un an şi 10 luni. Am avut şi vreo doua perioade de regres. Mi-am dat eu seama ulterior că au coincis cu perioadele în care fie eu am fost plecată şi am lipsit o săptămână, fie am fost amândoi plecaţi o săptămână (de revelion) şi el a rămas cu bunica. Dar cred că acu e bine, mai că aş îndrăzni să o bifez.

Cu treaba numărul doi suntem încă în aşteptare. Când am mai incercat să îl las în fundul gol (scuzaţi) prin casă, în 90% din cazuri a anunţat şi a mers la oliţă. Accidente însă au mai fost. Cu ocazia traumei de acum două săptămâni ne-am dat seama că, atât fizic cât şi mental, e capabil să nu facă pipi chiar şi întreaga noapte (s-a întâmplat asta trei nopţi la rând). Însă deocamdată nu vreau să forţez nimic aici deşi tare, tare aş vrea să scăpăm pe pampersi. Aştept să fie el pregătit şi să vrea... Şi nu e cea mai bună perioadă să obţii un "da" când îl întrebi... orice. Dacă se face mai cald cu siguranţă mai exersăm. Oricum adoră să stea dezbrăcat :D.