Mih la 3 ani

Fişă tehnică
15,6 kg
100 cm

Cele mai spectaculoase transformări ale ultimelor luni s-au petrecut în zona limbajului. Aici e principalul nostru motiv de mândrie dar şi de îngrijorare.
Dar pentru că e un post cumva aniversar să zic de cele bune. Mih vorbeşte bine spre foarte bine, fără modestie. Nu sfârşeşte prin a mă uimi cu expresiile, cu cuvintele pe care le foloseşte, cu felul în care leagă propoziţiile. L-am auzit folosind corect gerunziu, dativ... Foloseşte corect cuvinte ca "stabilitate" sau "imens" sau zice "ador ciocolata" :)))... L-am prins spunând "confuzie" dar aici m-am liniştit că nu ştia ce înseamnă:D.
Ce e şi mai bine e că se joacă cu cuvintele. Ne-am trezit acum câteva săptămâni că zice "am învăţat o poezie". Noi am crezut că iar l-a învăţat bunica vreo poezioară gen "căţeluş cu părul creţ" dar nu, copilul nostru ne-a înşirat cuvinte asociate de el. Nu vreo creaţie complicată (ceva gen "tata-avion, tata-bec, tata-maşină, etc) dar îmi place că se joacă cu cuvintele. Şi îl încurajăm.
Dacă încerci să îl alinţi spunându-i "pisoi" sau "ursuleţ" sau altceva, te ceartă foarte serios: "eu nu sunt pisoi, eu sunt băieţel". Sau te trezeşti că îţi spune "hai să îţi arăt o şmecherie". Sau dacă îl întrebi de ce s-a stricat maşina îţi zice serios "păi a spus ea hai să mă stric".
Atunci când stă şi se joacă cu maşinile sau cu trenuleţele pe şine vorbeşte pe roluri cu fiecare dintre ele...
La pronunţie, mai e câte ceva de perfecţionat pentru că "ş"-ul e de multe ori "s", "j"-ul - "z" iar "blatul" e întotdeauna "batul" că dublele consoane mai dificile nu prea îi ies... Aaaa si "caloriferul" este "calirofer" iar "gâdilă-mă" e "gâdimă-lă".
Limbajul e însă şi primul motiv de îngrijorare că avem deja vreo 2-3 cuvinte şi vreo două expresii pe care le vrem scoase din vocabular şi de care eu nu sunt deloc, deloc mândră.

Crizele de furie mai există, avem zile mai bune şi zile mai proaste.De cele mai multe ori pornesc din motive absolut stupide care, of, chiar nu pot fi evitate.
Momentele dificile cunoscute: imbrăcatul-dezbrăcatul şi spălatul pe mâini (of).
E încăpăţânat, vrea să facă multe lucruri singur, vrea să mă ajute şi când se poate şi când nu se poate.
Dacă acum şase luni, când se urca pe reductorul de la toaletă mă obliga să stau lângă el până termină acum nu mă lasă să îl ajut cu nimic la dezbrăcat (nu vă zic ce circ e când vreau să îl ajut să deschidă vreun nasture de pantalon) sau la aşezat scăunelul şi reductorul. Şi mă pune să închid uşa de la baie şi să nu îl deranjez!!!

La jucat şi jucării, maşinuţele (mai ales cele din Cars şi apoi cele machete de modele recognoscibile pe strada) şi trenuleţele din Thomas sunt favoritele şi se pare că nu pot fi detronate de nimeni şi de nimic....E evident înnebunit după desenele animate, se uită la filme de peste o oră fără să se plictisească (Nemo, Cartea junglei, Ice Age....), apoi Nouky şi Thomas sunt tot favorite. Nu mai zic de Cars. 1 şi 2. De fapt la desene trebuie să limitez timpul şi să fac program ca să evităm excesele.
Apoi, din fericire, îi plac cărţile şi citim din greu, nu se plictiseşte niciodată de asta...

Deocamdată pare mai degrabă sportiv decât artist:D. Deunăzi s-a urcat pe o bicicletă cu pedale şi, fără exagerare, în vreo 3 minute făcea deja curse pe ea deşi până atunci nu se mai urcase pe aşa ceva... Desenat, pictat, mai facem dar evident nu e pasiunea lui cea mai mare :D De cântat cântăm, mai ales creaţii proprii, dar îi trebuie o anume dispoziţie pentru asta. De dansat, parcă dansa mai mult când era mai  mic.
E însă bun la un soi de jocuri care ţin cred de memoria vizuală. În revistele cu Thomas spre exemplu sunt nişte desene mari pe 2 pagini iar apoi te invită sa identifici vreo 8 detalii din respectivul desen. La asta e bun, s-a întâmplat să le găsească înaintea mea. :D Şi am avut mai multe dovezi care ne-au lăsat cu gura căscată din domeniul ăsta.

Are o energie debordantă iar uneori în week-end când rămânem în casă seara, suntem rupţi de oboseală. Ţopăie, cântă, îţi cere să participi la jocuri, nu stă locului o clipă. Uf.