... Mihu, care e întotdeauna mai matinal decât mine, m-a trezit în zumzet de silabisire.
a-p-a, apa
c-e, ke (eu: nu, ce!) r-u-l, cerul
p-ă-m-ă (eu: nu, â!)n-t-u-l, pământul
p-l-a, pla, n-e-t-e, planete
După care m-a anunţat că urmează unul lung şi s-a străduit să citească "anotimpuri", moment în care m-am trezit şi eu pe de-a-ntregul, numai bine ca să îl laud.
Aseară îi propusesem să ne uităm la un cuvânt dar nu avea chef aşa că l-am lăsat. Când vrea el.
vineri, octombrie 04, 2013
marți, octombrie 01, 2013
Ceai, viroză și cald în casă
Mihu a luat prima viroză pe care a găsit-o pe la grădi (unde cred că
stau toate unele peste altele ca la rugby) așa că bolim (el de fapt, eu
doar stresată în galerie) în casă cu ceai, la căldură și verificând
termometrul. Și pe cel al Mihului, și pe cel de-afară. Niciunul nu arată
foarte bine. Rezistăm.
Tocmai ce-am găsit aici o rețetă foarte faină cu un amestec pentru imunitate (cătină, miere, propolis, polen) și am zis să ne mobilizăm săptămâna asta să ajungem într-o piață să cumpărăm ingredientele... Măcar sunt sigură că va avea succes datorită celor 200 g din miere... Copilu meu este ahtiat după chestii dulci, n-am ce-i face!
Deci facem exces de desene animate (urât, știu) și citim până când mama (recte eu) rămâne fără salivă. Și după ce am protestat și am protestat și am zis că eu nu citesc încă din cărțile cu Crăciunul, aseară am cedat. Păi la ce vreme e afară, nu are dreptate Mihu? Eu i-am zis că mai sunt 3 luni dar el, nu și nu. Deci la noi a început deja numărătoarea inversă pentru Crăciun. (Și eu care nu voiam să îmi abandonez sandalele acu o săptămână!!).
Și a început și numărătoare inversă cu „cât mai e până la ziua mea?”. Asta e obsesivă rău și se numără pe week-enduri: 8, 7, 6, etc. Și e scandal mare dacă pierzi șirul. Uf!!!
În afară de asta, piticul cel deștept și de care nu s-a mai prea ocupat nimeni în mod organizat de vreo câteva luni bune (în direcția asta vreau să spun :D), a început să citească cuvinte simple. Leagă literele. E mai ușor cu cuvintele scurte și cu litere de tipar, dar le încearcă și pe celelalte...
Am fugit la termometre!
Tocmai ce-am găsit aici o rețetă foarte faină cu un amestec pentru imunitate (cătină, miere, propolis, polen) și am zis să ne mobilizăm săptămâna asta să ajungem într-o piață să cumpărăm ingredientele... Măcar sunt sigură că va avea succes datorită celor 200 g din miere... Copilu meu este ahtiat după chestii dulci, n-am ce-i face!
Deci facem exces de desene animate (urât, știu) și citim până când mama (recte eu) rămâne fără salivă. Și după ce am protestat și am protestat și am zis că eu nu citesc încă din cărțile cu Crăciunul, aseară am cedat. Păi la ce vreme e afară, nu are dreptate Mihu? Eu i-am zis că mai sunt 3 luni dar el, nu și nu. Deci la noi a început deja numărătoarea inversă pentru Crăciun. (Și eu care nu voiam să îmi abandonez sandalele acu o săptămână!!).
Și a început și numărătoare inversă cu „cât mai e până la ziua mea?”. Asta e obsesivă rău și se numără pe week-enduri: 8, 7, 6, etc. Și e scandal mare dacă pierzi șirul. Uf!!!
În afară de asta, piticul cel deștept și de care nu s-a mai prea ocupat nimeni în mod organizat de vreo câteva luni bune (în direcția asta vreau să spun :D), a început să citească cuvinte simple. Leagă literele. E mai ușor cu cuvintele scurte și cu litere de tipar, dar le încearcă și pe celelalte...
Am fugit la termometre!
Etichete:
bolnavisme,
progrese,
toamna
marți, septembrie 24, 2013
Telegrafice
Nu mai am stare de scris pe blog. E grav...
Mihu iar e intr-o pasă când abia îl târâi până la grădi dimineața. La prânz când se întoarce și îl sun să văd ce
a făcut povestește cu entuziasm despre ce a făcut (și chiar pare interesant) deci nu mai înțeleg nimic.
I-am descoperit un fond alergic :(. Probleme în a doua săptămână de grădi :(
Am intrat în obsesia cu avioane.
Caut o locație pentru ziua lui că doar face 5 ani. Undeva în interior :( că va fi 9 noiembrie, deci sfârșit de toamnă, deci brrr.... (orice sfat în direcția asta e binevenit, eu tocmai ce am explorat vreo 2-3 locuri fără vreo concluzie satisfăcătoare).
Apropo de brr, nu s-a făcut cam repede frig anul ăsta? Că pe mine mă deprimă. În consecință, refuz în continuare să ascund sandalele și să cobor botinele și îmi îngheață în mod constant picioarele goale în balerini... Am o problemă. Negare cred că se cheamă :)
Și OMG!, la anul va merge la pregătitoare, tre să-i găsim o școală, am deja coșmaruri.
Mihu iar e intr-o pasă când abia îl târâi până la grădi dimineața. La prânz când se întoarce și îl sun să văd ce
a făcut povestește cu entuziasm despre ce a făcut (și chiar pare interesant) deci nu mai înțeleg nimic.
I-am descoperit un fond alergic :(. Probleme în a doua săptămână de grădi :(
Am intrat în obsesia cu avioane.
Caut o locație pentru ziua lui că doar face 5 ani. Undeva în interior :( că va fi 9 noiembrie, deci sfârșit de toamnă, deci brrr.... (orice sfat în direcția asta e binevenit, eu tocmai ce am explorat vreo 2-3 locuri fără vreo concluzie satisfăcătoare).
Apropo de brr, nu s-a făcut cam repede frig anul ăsta? Că pe mine mă deprimă. În consecință, refuz în continuare să ascund sandalele și să cobor botinele și îmi îngheață în mod constant picioarele goale în balerini... Am o problemă. Negare cred că se cheamă :)
Și OMG!, la anul va merge la pregătitoare, tre să-i găsim o școală, am deja coșmaruri.
luni, septembrie 02, 2013
Back to grădi
Din fericire, a rămas cu aceeaşi educatoare şi cu o bună parte din colegii vechi.
Sper ca anul ăsta să fie mai liniştit decât cel trecut.
joi, august 29, 2013
Tot despre Sicilia...
E aproape imposibil să îţi parchezi maşina. Mai peste tot. Noi la început nici măcar nu înţelegeam sistemul de parcare....
GPS-ul e indispensabil dar uneori te poate purta pe niste drumuri imposibile, deci trebuie combinat cu o hartă bună şi recentă.
Benzinăriile sunt rare, aşa că pe autostradă e bine să intri cu rezorvul plin ca să nu ai vreo supriză neplăcută. De altfel autostrăzile mi se pare că au mult mai puţine spaţii de servicii decât la noi (toalete, spaţii de oprit, etc).
În sud-vestul insulei oamenii au o problemă mare cu gunoiul menajer. Bine, nici în nord nu e perfect dar acolo fiecare şi-l duce la tomberoanele din colţul străzii care uneori se transformă în mormane de gunoi urât mirositor. În sud-vest nu se mai oboses să-l ducă până la tomberon aşa că îl aruncă pe câmp. Aici e vila de vacanţă şi după gard e un câmp cu gunoi menajer. Lovely. De aici cred şi drumuri murdare, cu gunoi pe margine...România e o ţară curată, a trebuit să mă duc în Sicilia ca să mă întorc cu drag în ea :D
Am mâncat prost şi scump în restaurante.... În Taormina la ora 15 nu au mai vrut să ne primească că închideau bucătăria pentru seară.
Dulciurile sunt faine, am amintiri plăcute despre canoli (un foietaj umplut cu ricotta), despre tot felul de fursecuri (cumva în stilul dulciurilor orientale) cu fistic şi migdale precum si despre un soi de panacotta. Şi despre o îngheţată cremoasă de fistic... Migdalele şi fisticul fac parte din bogăţiile insulei (extrem de aridă şi lipsită de vegetaţie) aşa că le găseşti în multe produse. Au un soi de pesto de fistic dar şi o cremă dulce de fistic, etc...
Nu am înţeles însă hamburgerul (de fapt o brioşă) cu îngheţată (îmi provoca greaţă numai vederea lui) şi nici granitele (făcute cu chestii naturale) din sud...Înţeleg că în sud mănâncă la micul dejun genul ăsta de brioşă uriaşă umplut cu granita ceea ce pentru mine e inimaginabil...
Am apreciat însă o specialitate locală care se cheamă arancino şi care e de fapt un bulgăre de orez umplut fie cu carne şi roşii, fie cu brânză şi şuncă şi apoi prăjit în ulei.
Mi-au plăcut şi pastele lor à la Norma (cu vinete), precum şi cele cu anghinare. Anghinarele sunt şi ele un produs local (cred), e folosit şi pe pizza iar eu am gustat o pastă de anghinare foarte bună.
Tot produs local şi ieftin este şi anşoa. L-am mâncat pe pizza (bun, bun) şi l-am văzut în nişte borcănoaie adevărate cu 10 euro, dar n-am mai apucat să luăm.
Ce mi-a mai plăcut a fost frizzantele care uşor-uşor a detronat prosecco şi am făcut abuz de el cât am putut. :). Adulţii, se înţelege.
Tot la capitolul descoperiri ar fi fructele de cactus. In livada celei de-a doua locaţii îi culegeam direct de lângă casă şi îi mâncam şi în salată combinaţi cu un pic de limoncello (alt produs local) şi ţinuţi la rece. De altfel livada casei era cu tangerine (care însă se coc prin februarie-martie, atunci cred că e bine de venit:))), dar avea şi vinete, ardei, tot felul de plante aromatice (salvie, rozmarin, diferite tipuri de mentă şi încă multe pe care nu le recunoşteam). Toate cultivate bio.
Cum nu era sezon de citrice, în mai multe locaţii unde am cerut suc proaspăt stors de portocale pentru Mihnea ne-au replicat aproape jigniţi că în perioada asta nu au. În altele l-am cumpărat, mă gândesc că or fi fost portocale importate ceea ce e o probabil o crimă de lezmajestate acolo pe insulă.
Îmi place ideea lor de "aperitivo" adică ceva vin/alcool cu gustări gen antipasti... Aş tot putea sta la terase aşa... Numa să găsesc între timp şi ceva cu care să hrănesc copilu... Well, bruschetele si parmezanul sunt sigur pe gustul lui.
Later edit: zic să pun şi niste poze.
GPS-ul e indispensabil dar uneori te poate purta pe niste drumuri imposibile, deci trebuie combinat cu o hartă bună şi recentă.
Benzinăriile sunt rare, aşa că pe autostradă e bine să intri cu rezorvul plin ca să nu ai vreo supriză neplăcută. De altfel autostrăzile mi se pare că au mult mai puţine spaţii de servicii decât la noi (toalete, spaţii de oprit, etc).
În sud-vestul insulei oamenii au o problemă mare cu gunoiul menajer. Bine, nici în nord nu e perfect dar acolo fiecare şi-l duce la tomberoanele din colţul străzii care uneori se transformă în mormane de gunoi urât mirositor. În sud-vest nu se mai oboses să-l ducă până la tomberon aşa că îl aruncă pe câmp. Aici e vila de vacanţă şi după gard e un câmp cu gunoi menajer. Lovely. De aici cred şi drumuri murdare, cu gunoi pe margine...România e o ţară curată, a trebuit să mă duc în Sicilia ca să mă întorc cu drag în ea :D
Am mâncat prost şi scump în restaurante.... În Taormina la ora 15 nu au mai vrut să ne primească că închideau bucătăria pentru seară.
Dulciurile sunt faine, am amintiri plăcute despre canoli (un foietaj umplut cu ricotta), despre tot felul de fursecuri (cumva în stilul dulciurilor orientale) cu fistic şi migdale precum si despre un soi de panacotta. Şi despre o îngheţată cremoasă de fistic... Migdalele şi fisticul fac parte din bogăţiile insulei (extrem de aridă şi lipsită de vegetaţie) aşa că le găseşti în multe produse. Au un soi de pesto de fistic dar şi o cremă dulce de fistic, etc...
Nu am înţeles însă hamburgerul (de fapt o brioşă) cu îngheţată (îmi provoca greaţă numai vederea lui) şi nici granitele (făcute cu chestii naturale) din sud...Înţeleg că în sud mănâncă la micul dejun genul ăsta de brioşă uriaşă umplut cu granita ceea ce pentru mine e inimaginabil...
Am apreciat însă o specialitate locală care se cheamă arancino şi care e de fapt un bulgăre de orez umplut fie cu carne şi roşii, fie cu brânză şi şuncă şi apoi prăjit în ulei.
Mi-au plăcut şi pastele lor à la Norma (cu vinete), precum şi cele cu anghinare. Anghinarele sunt şi ele un produs local (cred), e folosit şi pe pizza iar eu am gustat o pastă de anghinare foarte bună.
Tot produs local şi ieftin este şi anşoa. L-am mâncat pe pizza (bun, bun) şi l-am văzut în nişte borcănoaie adevărate cu 10 euro, dar n-am mai apucat să luăm.
Ce mi-a mai plăcut a fost frizzantele care uşor-uşor a detronat prosecco şi am făcut abuz de el cât am putut. :). Adulţii, se înţelege.
Tot la capitolul descoperiri ar fi fructele de cactus. In livada celei de-a doua locaţii îi culegeam direct de lângă casă şi îi mâncam şi în salată combinaţi cu un pic de limoncello (alt produs local) şi ţinuţi la rece. De altfel livada casei era cu tangerine (care însă se coc prin februarie-martie, atunci cred că e bine de venit:))), dar avea şi vinete, ardei, tot felul de plante aromatice (salvie, rozmarin, diferite tipuri de mentă şi încă multe pe care nu le recunoşteam). Toate cultivate bio.
Cum nu era sezon de citrice, în mai multe locaţii unde am cerut suc proaspăt stors de portocale pentru Mihnea ne-au replicat aproape jigniţi că în perioada asta nu au. În altele l-am cumpărat, mă gândesc că or fi fost portocale importate ceea ce e o probabil o crimă de lezmajestate acolo pe insulă.
Îmi place ideea lor de "aperitivo" adică ceva vin/alcool cu gustări gen antipasti... Aş tot putea sta la terase aşa... Numa să găsesc între timp şi ceva cu care să hrănesc copilu... Well, bruschetele si parmezanul sunt sigur pe gustul lui.
Later edit: zic să pun şi niste poze.
![]() |
| Fructe din pastă de migdale. Noroc că nu sunt fană. N-am gustat. |
![]() |
| Cele din spate sunt canolli. Bune, bune. Am gustat. |
![]() |
| Fursecuri, cum ziceam. |
![]() |
| Stand de legume-fructe în Scopello. Uitasem că erau şi smochini pe-acolo. |
![]() |
| Lămâi în Scopello, nimic extraordinar, are şi mama unu la fel ;) |
![]() | |
| Piaţă de peşte în Scoglitti. Noi am luat o lădiţă de creveţi combinaţi cu languste şi caracatiţe şi nu i-am putut dovedi. 20 de euro. |
![]() |
| Rodii. În Scopello. |
![]() |
| Chestii bune de salivat. |
![]() |
| Imagini cu livada. Tangerinele încă verzi. Şi maşina care ne-a suportat două săptămâni. Simpatică. Un Renault Modus. |
luni, august 26, 2013
Sicilia în două săptămâni
După ce mai mulţi ani am fost fideli Greciei (ultimii trei împreună cu Mihnea), în vacanţa aceasta am trădat Grecia cu Sicilia, un plan care s-a născut în vara trecută si pe care l-am tot pregătit. Well, mai mult sau mai puţin bine.
Aşa că primele două săptămîni din august au fost siciliene.
În prima am stat în nordul insulei, în a doua undeva în sud, sud-vest. În prima, într-un apartament chiar pe malul mării, în a doua la vreo 15 minute cu maşina de plajă...
În prima parte am profitat mai mult de proximitatea plajei şi a mării, spre bucuria piticului. Apa era perfectă pentru copii, cu nisip şi creştea gradual, îl puteam lăsa câţiva metri în apă doar privindu-l de pe mal, ceea ce e un mare lux pentru mine. Mihu a fost greu de scos din apă, mai greu decât în alţi ani. A stat şi a înotat mereu cu aripioare iar anul ăsta i-a plăcut şi în valuri.... El nu prea era amator de apă pe ochi şi pe faţă şi înghiţită dar anul ăsta i s-a părut pentru prima dată foarte amuzantă şi partea asta...
În afară de mare şi plajă, am vizitat trei vechi sate de munte care, într-o duminică dimineaţă când am fost noi, păreau un adevărat decor de film, cu domni în vârstă aşezaţi pe scaune în pieţele centrale ale localităţilor, flori, case şi străzi de piatră, am rămas cu imagini frumoase.
Aproape de noi era şi Cefalu, un oraş pitoresc, turistic, cu străzi medievale şi o faleză bună de cărţi poştale.
Am făcut o escapadă şi la Palermo. A fost însă o zi grea, cu caniculă şi nu prea bună pentru bătut oraşul cu doi copii după noi aşa că nu ne-am atins toate obiectivele.
O altă ieşire, într-o după-amiză a fost spre Scopello, Tonnara din Scopello (unde s-au filmat scene din Ocean s Twelve) şi Rezervaţia naturala Zingaro. A fost o parte de Sicilie care mie mi-a plăcut mult.
În a doua săptămână accesul la plajă a fost mai complicat deşi plaja era imensă, comparabilă cu cea de la ocean. În plus, în primele două zile a fost un soi de furtună cu valuri uriaşe în care era imposibil de intrat.
În săptămâna asta am făcut multe ieşiri în oraşele baroce din sudul şi sud-estul Siciliei: Modica, Ragusa Ibla, Noto şi Siracusa. Absolut minunate, pun nişte poze care vorbesc mai bine decât aş face-o eu.
Apoi am făcut o incursiune până la Taormina care pentru mine a fost dezamăgitoare, poate mai puţin amfiteatrul grec de unde priveliştea spre mare este unică.
Aici însă am sacrificat cumva plăcerea Mihului care desigur ar fi fost mai mulţumit dacă rămâneam numai la mare. În schimb noi îl târam prin oraşe baroce :). Dar am încercat să îl cointeresăm şi de cele mai multe ori a rezistat foarte bine plimbărilor noastre.Adevărul e de data asta am vrut să facem mai multe lucruri deodată: şi mare, şi descoperiri de oraşe, ultimele făcându-le pâna acum mai degrabă în doi, fără Mihu (cu câteva excepţii totuşi)...
Aşa că primele două săptămîni din august au fost siciliene.
În prima am stat în nordul insulei, în a doua undeva în sud, sud-vest. În prima, într-un apartament chiar pe malul mării, în a doua la vreo 15 minute cu maşina de plajă...
În prima parte am profitat mai mult de proximitatea plajei şi a mării, spre bucuria piticului. Apa era perfectă pentru copii, cu nisip şi creştea gradual, îl puteam lăsa câţiva metri în apă doar privindu-l de pe mal, ceea ce e un mare lux pentru mine. Mihu a fost greu de scos din apă, mai greu decât în alţi ani. A stat şi a înotat mereu cu aripioare iar anul ăsta i-a plăcut şi în valuri.... El nu prea era amator de apă pe ochi şi pe faţă şi înghiţită dar anul ăsta i s-a părut pentru prima dată foarte amuzantă şi partea asta...
![]() |
| Cred ca va zdrobi nişte inimi cu atitudinea asta ;) |
![]() |
| Mihu şi Sirena. |
Aproape de noi era şi Cefalu, un oraş pitoresc, turistic, cu străzi medievale şi o faleză bună de cărţi poştale.
Am făcut o escapadă şi la Palermo. A fost însă o zi grea, cu caniculă şi nu prea bună pentru bătut oraşul cu doi copii după noi aşa că nu ne-am atins toate obiectivele.
O altă ieşire, într-o după-amiză a fost spre Scopello, Tonnara din Scopello (unde s-au filmat scene din Ocean s Twelve) şi Rezervaţia naturala Zingaro. A fost o parte de Sicilie care mie mi-a plăcut mult.
![]() |
| În Petralia Sottana |
![]() |
| Petralia Sottana |
![]() |
| Petralia Soprana |
![]() |
| Gangi |
![]() |
| :) |
![]() |
| Palermo |
![]() |
| Castelammare del Golfo |
![]() |
| Cefalu |
![]() |
| Scopello |
![]() |
| Tonnara di Scopello |
![]() |
| Riserva di Zingaro |
În a doua săptămână accesul la plajă a fost mai complicat deşi plaja era imensă, comparabilă cu cea de la ocean. În plus, în primele două zile a fost un soi de furtună cu valuri uriaşe în care era imposibil de intrat.
În săptămâna asta am făcut multe ieşiri în oraşele baroce din sudul şi sud-estul Siciliei: Modica, Ragusa Ibla, Noto şi Siracusa. Absolut minunate, pun nişte poze care vorbesc mai bine decât aş face-o eu.
Apoi am făcut o incursiune până la Taormina care pentru mine a fost dezamăgitoare, poate mai puţin amfiteatrul grec de unde priveliştea spre mare este unică.
Aici însă am sacrificat cumva plăcerea Mihului care desigur ar fi fost mai mulţumit dacă rămâneam numai la mare. În schimb noi îl târam prin oraşe baroce :). Dar am încercat să îl cointeresăm şi de cele mai multe ori a rezistat foarte bine plimbărilor noastre.Adevărul e de data asta am vrut să facem mai multe lucruri deodată: şi mare, şi descoperiri de oraşe, ultimele făcându-le pâna acum mai degrabă în doi, fără Mihu (cu câteva excepţii totuşi)...
![]() |
| Modica |
![]() |
| Noto, pe covorul roşu. |
![]() |
| Noto: ce vezi când eşti mic. |
![]() |
| Noto: oboseala mare. |
![]() |
| Ragusa Ibla: doi pe o scară. |
![]() | |
| Isola di Ortigia - Siracusa, minunat oraş. |
![]() |
| Taormina: amfiteatrul grec. |
Şi plaja din sud-vest:
sâmbătă, iulie 27, 2013
Alte premiere nemărturisite
Prin iunie am mai bifat două premiere.
Cea mai cea a fost plecarea în excursie cu grădi. Fără mama, fără tata. Și tocmai până la Câmpina. Au plecat la 9 dimineața, s-au întors pe la 5, cu autocarul.
Am rezistat să o sun o singură dată pe Miss, pe la prânz, să o întreb ce fac. Dar liniștită n-am stat. Nu știu cum sunt alții, nu știu dacă trece cu vârsta dar la 4 ani și jumătate nu mi s-a părut ușor.
El - fericit. A plecat fericit, s-a întors fericit. Și a zis că mai vrea. Prea multe n-am putut afla direct de la el despre ce s-a întâmplat pe-acolo. Mi-a zis că cel mai mult i-a plăcut la locul de joacă și că nu a primit desert la prânz. Asta a fost important :)) Înțeleg că a fost fomist, a mâncat și tot pachețelul pus de mine, și cam tot prânzul de la restaurant. Dar mă așteptam că deobicei așa face la drum, nu se mai oprește :))
Au avut trei obiective: grădina zoologică, muzeul ceasului și locul de joacă. Plus oprire pentru prânz.
Au prins și o zi aproape caniculară, când s-au întors erau moi și transpirați, Mihu a făcut duș, a păpat și a aterizat direct în pat la o oră greu de imaginat în alte condiții. Că în autocar a refuzat să închidă ochii...
Asta era la plecare, încă proaspăt.
La Muzeul Ceasului din Ploiești. Mihu e undeva în spate, l-a lăsat în clar.
Mihu agățat de fusta lui Miss.
Tot de mână cu Miss. (ooo!)
Bosumflat și cam obosit cred.
Happy, la poză.
Aici e evident la întoarcere. :)
Cealalată a fost serbarea de sfârșit de an. Prima serbare de sfârșit de an la grădi.
Piticu a fost... elefant, a avut de zis ceva scurt despre elefant și în afară de asta au mai cântat niște cântecele haiose cu animăluțe, în engleză. La serbare a fost de nerecunoscut față de cum îl știm noi acasă: foarte rușinat-emoționat-reținut...
De altfel la evaluarea finală am aflat că Mihu nostru cel năzdrăvan acasă e cumințenia grupei la grădi. Moale și cuminte. What??? O fi clona lui... Of, adevărul e că l-am fi vrut mai îndrăzneț și mai cu inițiativă decât ni se povestește că e, cel puțin pe cât de cu inițiativă e în prezența noastră.
Bun la matematică și puzzle-uri, cu chestii de recuperat la engleză dar nici nu-i de mirare la cât am lipsit noi anu trecut....
Și poze de la serbare, măcar acum, la o lună și de la eveniment:
Cea mai cea a fost plecarea în excursie cu grădi. Fără mama, fără tata. Și tocmai până la Câmpina. Au plecat la 9 dimineața, s-au întors pe la 5, cu autocarul.
Am rezistat să o sun o singură dată pe Miss, pe la prânz, să o întreb ce fac. Dar liniștită n-am stat. Nu știu cum sunt alții, nu știu dacă trece cu vârsta dar la 4 ani și jumătate nu mi s-a părut ușor.
El - fericit. A plecat fericit, s-a întors fericit. Și a zis că mai vrea. Prea multe n-am putut afla direct de la el despre ce s-a întâmplat pe-acolo. Mi-a zis că cel mai mult i-a plăcut la locul de joacă și că nu a primit desert la prânz. Asta a fost important :)) Înțeleg că a fost fomist, a mâncat și tot pachețelul pus de mine, și cam tot prânzul de la restaurant. Dar mă așteptam că deobicei așa face la drum, nu se mai oprește :))
Au avut trei obiective: grădina zoologică, muzeul ceasului și locul de joacă. Plus oprire pentru prânz.
Au prins și o zi aproape caniculară, când s-au întors erau moi și transpirați, Mihu a făcut duș, a păpat și a aterizat direct în pat la o oră greu de imaginat în alte condiții. Că în autocar a refuzat să închidă ochii...
Asta era la plecare, încă proaspăt.
La Muzeul Ceasului din Ploiești. Mihu e undeva în spate, l-a lăsat în clar.
Mihu agățat de fusta lui Miss.
Tot de mână cu Miss. (ooo!)
Bosumflat și cam obosit cred.
Happy, la poză.
Aici e evident la întoarcere. :)
Cealalată a fost serbarea de sfârșit de an. Prima serbare de sfârșit de an la grădi.
Piticu a fost... elefant, a avut de zis ceva scurt despre elefant și în afară de asta au mai cântat niște cântecele haiose cu animăluțe, în engleză. La serbare a fost de nerecunoscut față de cum îl știm noi acasă: foarte rușinat-emoționat-reținut...
De altfel la evaluarea finală am aflat că Mihu nostru cel năzdrăvan acasă e cumințenia grupei la grădi. Moale și cuminte. What??? O fi clona lui... Of, adevărul e că l-am fi vrut mai îndrăzneț și mai cu inițiativă decât ni se povestește că e, cel puțin pe cât de cu inițiativă e în prezența noastră.
Bun la matematică și puzzle-uri, cu chestii de recuperat la engleză dar nici nu-i de mirare la cât am lipsit noi anu trecut....
Și poze de la serbare, măcar acum, la o lună și de la eveniment:
Etichete:
evoluție,
gradinita,
his first...,
Mihnea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







































.jpg)













