Din vacanţă: la munte

Într-una din zile, am plecat de la bunica spre munte (şi nu pentru că la bunica nu ar fi fost curte mare numai buna de dat cu bicla, leagăn instalat sub pomi şi gradină cu de toate, numai bună ca să faci cunoştiinţă cu vinete, ardei, roşii, gulii, căpşuni, spanac, fasole, mazăre, leuştean, mărar, pruni, piersici, caişi "de-adevăratelea").
Am căutat munţi cumva în apropiere, de fapt tot am făcut vreo oră şi jumătate că drumurile nu erau chiar roz.



Locurile (Poiana Mărului mai exact) arată cam aşa.

Am încropit un picnic pe malul lacului iar piticu s-a jucat... da, tot cu maşinile, că noi nici la iarbă verde nu scăpăm de ele.

A împrumutat binoclul lui tata (nu ştiu dacă chiar ştie să se uite prin el sau doar "se face").


Pălăria e, ştiu, din alt film. Scuzaţi stilistul dar a fost lipsit de inspiraţie. :D

Spre sfârşit a revenit la obiceiuri mai adecvate împrejurării, recte aruncat de pietre în apă printre chicote amuzate. Pietrele erau bineînţeles recoltate de mama şi oferite în palmă piticului pentru a-l feri de orice efort istovitor.