Surprize

Mihul va primi în curând două tricouri cu personajele lui preferate din desene animate: Nouky şi Miffy.
Tricourile au fost desenate special pentru el de talentata mămică a Evei. Mulţumim!!!
Yupiiii!

"Dar eu n-am cal..."

Deunăzi, eu în rochiţă, primesc complimentul pentru care nu trebuie să fac nimic (am mai zis că trebuie doar să îmbrac orice fustă/rochie:D):
Mih: Mami, eşti o prinţesă!
Eu: Şi tu eşti prinţul meu?
Mih (trist): Dar eu n-am cal...
*
Mihul are un simţ al umorului ... absurd. Se amuză foarte tare la un fel de joculeţ inventat de tata care e cam aşa:
- Ce e după ureche?
Mih: Un pantof... (hi, hi)/ O scară (hi, hi)/ O basculantă (hi, hi) etc, etc.
*
Şi tot din categoria asta, din când în când, Mih invocă un personaj imaginar:
- Unde-i dada?
Şi tot el răspunde: pe bec.
Dada nu e nimeni, e doar un personaj care din când în când intervine în conversaţie şi care îl amuză pe Mihu.
Nu ne îngrijorăm de fabulaţiile lui, e doar haios.
*
Şi tot din categoria "mihnismelor", băiatul nostru ne-a anunţat deunăzi că el e "pupăciosul de fetiţe". Parol că e!

Din week-end: pe înălţimi

În Herăstrău undeva e o movilă de pământ pe care mai nou au desenat din plante colorate o floare. Mih a a avut ideea să o urce. A fost cumva o premieră că nu a mai exersat astfel de pante. Şi a tot urcat-o şi coborât-o până când ne-am plictisit noi şi, cu greu, l-am luat de-acolo ca să îşi continue turul biciclist.
PS: De ieri facem totul pe wc. Cu reductor. Eu îi mai propusesem dar el nu se arătase interesat şi a preferat până acum oliţa. Brusc, a zis că vrea acolo şi i se pare foarte funny apa colorata pe care o trage după. Ce să fac ca sa-l ţină??? :D

Cu Mihnea la cumpărături = misiune imposibilă 5

Şi cu titlul am spus tot.
Deci nu ştiu alţii cum fac, dar copilul meu nu mă lasă deloc-deloc să cumpăr-probez nimic-nimic. Ies din magazine mai frustrată decât intru.
Şi nu mergem în doi, mergem în trei şi cu toate astea nu facem faţă ca măcar unul din noi să poată căuta-proba ceva.
Dansează, se ascunde după haine, demolează rafturile, desface hainele, intră în cabine (peste mine sau peste alte doamne :D ), trage perdelele de la cabine, se târăşte pe jos (asta chiar mă disperă), e într-o vrie continuă.
Vreau şi eu la shopping! :(
PS: Singurele minute de respiro sunt când joacă un joculeţ pe telefonul lui tata. Atât. Şi câte rochiţe pot proba eu preţ de un joculeţ cu pisica?

Din week-end

În week-end a fost căldură mare aşa că am plimbat maşinile pe sub umbra deasă din parcul mare.

Am stat (vreo 5 minute) cu picioarele în sus la o terasă unde era un ventilator cu jet de apă.
După care ne-am refugiat la noi acasă pe terasă (mai mică :D ) la o mare bălăceală în mini-piscina cea albastră.

"No pampers" şi altele

Joia trecută ne-am făcut curaj şi am ieşit în parc fără pampers, dupa ce zile bune, în casă, nu am mai avut nici un accident.
A căzut cum nu se poate mai bine că şi prietenul lui Mihnea din parc, Dan, este în aceleaşi proceduri de acomodare şi deci s-au văzut unul pe altul că se cer la copăcel şi cred că asta ajută.
Ieri am sărbătorit patru zile de ieşit în parc fără pampers şi fără accident. Şi vreo opt fără accident în total. Well, ştiu că accidente vor mai fi (m-a avertizat şi mama Sarei) şi încă nu am experimentat nimic pe timpul somnului. Am zis să le iau pe rând, încetul cu încetul, încă nu imi vine să cred că suntem chiar şi aici.
*
Ieri Mihul s-a încălţat singur cu sandalele. Sandalele sunt simple, au două închizători cu scai dar mie mi s-a părut o mică revoluţie. Şi papuceii de ieşit pe terasă insistă să şi-i pună singur. După care mă întreabă dacă "e bine?", adică dacă a nimerit dreptul şi stângul. Eee, nu întotdeauna. Dar el e înverşunat şi perseverent la chestia asta.
*
Din zicerile cu care piticu ne lasă gură căscată:
- Toţi oamenii dezbrăcaţi sunt frumoşi
:))) de unde până unde nu ştiu...

Julituri

A început sezonul de julituri şi am intrat şi noi în el. Am vazut aici că nu suntem singuri. Facem un club?
(Şi prietenul lui Mihnea din parc are o julitură identică, pe acelasi genunchi. Nu, nu le-au făcut în acelasi timp :D)

Din week-end (III): la ţară

Cum ziceam, n-am stat o clipă în week-endul prelungit. Luni am ajuns şi la bunici, la ţară. Sau oricum pe-acolo, prin împrejurimi.

Din week-end (II): la Vulcanii noroioşi

Duminică am căutat ceva vreme drumul spre celebrii vulcani, destul ca să decretez respectiva zonă drept cea mai prost marcată din România pe care eu am bântuit-o, cel puţin (una bucata GPS şi două telefoane cu hărţi nu au ajutat).
Bine de ştiut de asemenea că cel mai bine pentru vizitat vulcanii noroioşi e într-o zi fără noroi :D, adică fără ploaie şi nu aşa cum am fost noi. :))
Pînă la urmă Mih cred că a fost mai impresionat de întâlnirea cu văcuţele decât de vulcanii care făceau "bâldâbâc" şi despre care, la sfârşit, ne-a întrebat de ce nu vin cu noi acasă şi de ce nu le facem papa.
?

Din week-end (I): Mogoşoaia and The New "Titu"

A fost un week-end lung iar noi am umblat hai-hui mai mult ca niciodată. Cred că în week-endul viitor cea mai lungă plimbare va fi în Herăstrău.
Sâmbătă am încercat Mogoşoaia. Eu n-am mai călcat pe-acolo din studenţie. Şi ce schimbare! Adică acum e mult mai îngrijit decât sălbăticia pe care o ştiam eu.
Citisem că poate fi şi zgomotos. Noi când am ajuns era linişte, puţină lume (well era o nuntă în pregătire în curte dar erau nişte pregătiri silenţioase...), nimic sau aproape nimic de cumpărat (oh, de când vroiam să ajung într-un asemenea loc!). Adică am văzut că e o terasă pe care n-am apucat să o încercăm însă nimic altceva.
Pentru Mih a fost primul week-end cu înlocuitoarea vechiului "titu", bicicleta fără pedale pe care s-a obişnuit cumva neaşteptat de repede. Echilibrul e mult mai greu de ţinut pe două roţi (faţă de trei cum era obişnuit înainte), însă deja face mişcările potrivite şi chiar dacă nu e încă ca peştele în apă am văzut că are deja curaj să îşi ridice ambele picioare şi să o ţină în echilibru. La a treia ieşire.
Partea mai puţin "children friendly" este în apropierea lacului unde nu e nici un parapet, nimic care să protejeze piticii. Or Mihul vroia foarte mult să arunce pietre în apă şi zău că era un sport periculos.