Avem doi ani şi pupăcim fetiţele. Nu oricând şi nu pe oricine dar uneori avem nişte efuziuni de-a dreptul nostime.
Azi în parc Mihul meu a luat-o în braţe în vreo dou reprize pe Teodora şi a pupăcit-o serios de tot, cu buze pe faţă şi cu tot tacâmul. Teo a stat oarecum imobilă dar părea sa-i placă că după asta n-a mai vrut să plece cu bunicul acasă.
Mih nu face des aşa însă când o face zău că o face foarte convins :).
O fi bine? O fi rău?
E de bine!!!
RăspundețiȘtergere