3 ani - party (sau mic haos generalizat)

Miercuri am ţinut-o numai într-o petrecere.
În prima parte a zilei, Mih cu cei doi prieteni din parc au improvizat o joacă indoor. Ce să facem dacă nu ne-am născut vara, nu putem să alergăm prin vreo grădină ori terasă... :(((

Teo a fost evident cea mai cuminte, in schimb băieţii s-au luat la ceartă din ORICE. Când nu era unul supărat şi plângăcios, era celălalt şi tot aşa...
M-au terminat (şi în parc sunt foarte ok, se mai ceartă, dar rar...) :D

Aici e un mic moment de respiro.
Bine, recunosc, au avut şi vreo două momente când s-au îmbrăţişat (din proprie iniţiativă).

Nu că ar mai conta, dar pentru mine au fost cele mai epuizante trei ore şi jumătate dintr-o lungă perioadă de timp. :D

Am zis că e un pupăcios!

După un somn de prânz binemeritat, a continuat sportul preferat: despachetatul cadourilor.

S-a emoţionat la tort şi urările cântate de invitaţi. Cred că e prima dată când îl văd aşa emoţionat, cumva ruşinat că e atât de în centrul atenţiei.

Eeee, şi aici, în sfârşit, s-au mai oprit motoarele. Mic moment de respiro că l-am surprins cu unul din cadouri şi am reuşit să îl ţinem pe canapea mai mult de un minut.
PS: Caut loc de petrecere pentru aniversara de 4 ani :D Orice idee e binevenita.:))

3 ani!

Trei ani în poze. Multe poze că nu m-am putut hotărî. Şi text despre cum e Mih la 3 ani mai tîrziu că acum sunt prea emoţionată.:)

Primul An

 

 

 

Al doilea

   

 

 

 

 

 

Al treilea

 

 

Răsfăţ cu dulciuri în faţă la Ateneu

Duminică la 12h fix, Ada ne-a răsfăţat cu dulciuri pentru că am participat la concursul ei cu poze de dovleci sculptaţi de Halloween cu dovleacul din dotare. (Bonus, am văzut-o pe Lioara cea frumoasă şi cuminte :) şi l-am cunoscut pe Alex )
Să mai zic cine era cu mâna până la cot în punguţa cu dulciuri? Şi a inghiţit pe loc două macarons (nu-mi dau seama cum se face pluralul aşa că îl fac în franceză că de acolo vin)? Şi a plecat acasă cu o braţele (mamei) pline de ciocolată, ou kinder şi trei ursuleţi, dulciuri cât să ne ajungă pe două săptămâni? Şi cine părea lipit de punguţa cu bunătăţi dulci a Adei?
Cine, cine? oooo, da, iubitorul de desert, Mihnea-Mihnuli pe al său nume de alint...
A fost totuşi rezonabil că în afară de cele două macarons înghiţite pe loc nu a mai reclamat altceva din proviziile cu care am plecat de la întâlnire.
Mi-e teamă acum că de fiecare dată când vom merge în parcul de la Ateneu se va aştepta să găsescă pe cineva cu bomboane. :))
Mulţumim Adei.
PS: Poze n-avem, am ieşit ca niciodată fără aparat :(

Culori&co

De când cu frigul şi cu noaptea care vine de la 6h seara (dacă nu cumva chiar 5h), s-a dus şi plimbarea noastră de seară, cea în care eu abia întoarsă de la job plecam "fresh" la o tură (sau mai multe) de parc.

Şi-atunci stăm în casă în loc se alergăm pe biclă în parc. :(.
El ar vrea să se uite la desene (seara am zis nu, ne ajunge calupul înghiţit de dimineaţă), să se joace cu maşinuţele sau trenurile (dar cât timp poate să facă şi asta?) sau să îi citesc (dar şi aici trebuie să mă menajez pentru cele 2-3 cărţi pe care mi le pune în braţe la culcare).
Şi-atunci mai insist din când în când să mai şi desenăm.

Ultima descoperire sunt acuarelele pentru degeţele...
Şi cam asta rezultă în urma atelierelor de creaţie de seara (orice chestie figurativa de pe-acolo îmi aparţine că tot de face el este desigur arta nonfigurativă :D).

"Cercurile" de mai sus, susţine bunica, că îi aparţin Mihului. :)

Desert(urile) din week-end

În week-endul trecut am produs două deserturi: o Tarte Tatin si o tartă cu dovleac.
Prima e de aici si mai simplu de atât nu se poate iar mie mi-a plăcut. Mai mult decât plăcinta cu mere de la Jamie că aluatul nu e deloc dulce aici.
A doua a fost "tematică", nu mai ştiu de unde am cules reţeta şi m-am şi enervat că nu ziceau exact cât să ţin dovleacul la perpelit iar eu nu funcţionez prea bine cu aproximarile. N-a fost rău dar nu cred că o mai repet.
În schimb o Tarte Tatin aş face în fiecare zi.
Gata! nu cred că mă mai ţine mult pasa asta  :D.