Revedere

Am abandonat copilul 3 zile şi jumătate cu bunica.

La întoarcere, ne-a fericit pe amândoi cu un "mi-a fost dor de tine" şi "te iubesc foarte mult".
Şi detaliat: "eu te căutam prin casă şi nu te vedeam", "eu te căutam prin casă şi nu te găseam".
Offf, băiatul nostru se face mare, cred nu ne vom mai îndura să îl lăsăm acasă.

Şi (mi-e parcă frică şi mie să o spun şi am văzut că şi alte mămici au, aşa o reţinere), parcă mergem spre bine şi în programul "no pampers", recte invăţarea la oliţă a lui no.1 că no.2 e rezolvat de vreo şase luni.
Deci l-am lăsat prin casă, cât e treaz, fără pampers, cu chiloţei.
A fost cam aşa:
- în primele două zile a fost 90% bine şi 10% accidente
- în următoarele două zile a fost 20% bine şi 80% accidente pentru că lui Mih i s-a părut foarte, foarte haios să facă pipi peste tot prin casă, pat, etc. (îi mulţumesc că nu a încercat şi canapeaua proaspăt cumpărată)
Apoi eu mi-am spus că poate nu e pregătit şi nu e încă vremea însă bunica a zis că "hai să mai încercăm".
Şi avem 4-5 zile fără accident prin casă unde poartă chiloţei şi se cere frumos la oliţă. Yupiiiii!
Off, sper să îl ţină.
Mai rămâne să îl conving să ieşim în parc fără pampers...