Planuri de week-end

Am văzut că sâmbătă şi duminică e din nou avalanşă de târguri: Verde la MŢR, Eco la Academia de studii agricole şi vintage la Villa Rodizio. Mă întreb dacă ajungem undeva sau vom face pe placul Mihului care cu siguranţă va decreta că vrea "în Parcul Mare" (că aşa îi zice Herăstrăului).

3 pitici la joacă

Mih cu Dan şi Teodora la locul de joacă. Cam asta fac în fiecare dimineaţă când se întîlnesc. Şi se dau pe tobogane şi în leagăne şi se fugăresc printre copăceii din Parcul Circului. Şi mănâncă fructele de 11h30 împreună.
De ieri, i-am dat voie şi lui Mih pe toboganul cel mare la care decretasem până acum că nu are voie că e "prea mic". Dar cum colegii de joacă s-au urcat pe el, n-am mai avut ce face! Adio protecţie!
Tot ieri Mih a aruncat cu nişte pietricele în Teodora şi nu am reuşit cu nici un chip să îl fac să îşi ceară scuze. Peste vreo 10 minute mi-a spus insă că vrea să o pupe şi, cu acordul ei :D, a şi făcut-o.

Mihnisme (v)

Suntem încă în faza în care nu sfârşim prin a ne minuna de rapiditatea cu care vocabularul piticului se imbogăţeşte.
De la o zi la alta ne trezim cu expresii şi cuvinte noi care uneori nici nu ştim de unde sunt culese.
Pentru mine e o minune că stăpâneşte adverbe abstracte precum "desigur", "poate" sau "numai" şi nu le foloseşte aiurea ci chiar aşa cum trebuie.

Azi:
- Îmi dai tu te rog un bol să îţi pun fructele?
- Da, desigur

Sau:
- Am o idee!

Unele combinaţii de sunete, duble consoane sau "gi", "ge", "ce", "ci" îi mai pun probleme.

Uneori ies combinaţii haioase:
"gâdimă-lă"(pt că piticu se cere la gâdilat :D) sau "pocotală" (portocală) sau "busculantă" până când i-a ieşit "basculantă"

În rest, lumea noastră e plină de Thomas, Percy, Duncan, Toby, Henry, Gordon, Hector, Cranky, Rocky, Stanley, James, Emily şi încă mulţi alţii care se plimbă pe şine, merg prea repede, cară cărbune, se răstoarnă la curbe, trec pe sub tuneluri, iau butoaiele de la depozit, etc, etc, etc. :)

Jurnal de bolnăveala

Duminică - 38,6 C, ceva tuse
Luni - 39,2, tuse
Marţi - 37,5, tuse rău de tot
Azi- tuse, tuse, însă cred că Mihu e spre bine chiar dacă cu apetitul e mult, mult sub normal.
De marţi însă merg şi eu pe urmele lui şi dacă el are aceeaşi energie bolnav fiind, eu recunosc că după ce îmi urcă temperatura peste 37 cu greu mai pot să îi fac faţă. :(

PS: În vizită la cabinetul dnei dr Mihu cel şturlubatic se transformă în cel mai blând pisoi. Nu zice nici pâs, toată lumea l-a lăudat că "mai rar aşa cuminte la doi ani" (despre cine-or fi vorbind?)
PS2: Şi totuşi când vine primăvara?

Din week-end

In parc. (aici cred că am răcit).

La zoo.





Şi (fără legătură cu peştele) am terminat week-endul cu un 38,6C. :( Încă nu ştim ce e, posibil vremea şi vântul nenorocit din ultimele zile să ne-o fi făcut.

Cadouri, partea a doua

Pentru că tata avea oareşce remuşcări că nu s-a întors din preumblări cu trenurile şi şinele cerute, le-a comandat... Şi au ajuns a doua zi. La despachetare, nu mi-e clar cine era mai nerăbdător să le monteze. :D De remarcat că Mih şi-a căutat imediat trusa de unelte şi stă acolo cu propria şurubelniţă în mână!

Well, aşa arată întregul sistem montat (aici e dimineaţa, a doua zi, primul lucru pe care l-a făcut în pijama fiind: să verifice şinele). Cum presimt că se vor mai adăuga dacă nu şine măcar ceva construcţii, nu mi-e clar pe unde ne mai rămâne loc de altceva.
Şi recunosc că înainte nu înţelegeam de ce jucăriile "branduite" trebuie să coste sensibil mai mult decât unele "ne". Acu măcar pe jumatate înţeleg. Adică la Thomas, de când suntem cu şinele şi locomotivele în casă, Mih forfoteşte pe-acolo şi povesteşte sau re-creează diverse întâmplări/incidente din revistele sau filmuleţele cu respectivele locomotive... Are ceva sens.

Cu coif

Eu am zis că învaţă numai lucruri bune de la desenele cu Nouky. Acum a vrut un coif de hârtie pe cap. Trebuie să caut episodul în care Nouky are aşa ceva să putem admira asemănarea...

Later edit: am găsit şi sursa de inspiraţie:

PS: Şi dacă mă uit bine la pozele astea, parcă Mih e din nou rotunjor-rotunjor la faţă, mă temeam o vreme că îşi pierde fălcuţele. :D

Noi ce facem?

Ieri la locul de joacă, la groapa de nisip, în timp ce Mih se juca cu lopăţica şi camionul foarte "peaceaful", un băieţel a venit la el şi fără nici o introducere, a încercat să îi smulgă lopăţica din mână. Mihul meu nu o lăsa, băieţelul insista, Mih s-a pus pe plâns, eu am intervenit şi i-am propus băieţelului grebla cu condiţia să nu mai tragă de lopăţica Mihului. L-am linistit pe Mih din plâns, explicându-i ca băieţelul vroia să îi vadă lopăţica dar nu a ştiut să i-o ceară.
La vreo 5 minute, Mihul continua să se joace liniştit, acelaşi băieţel vine şi vrea să îi smulgă din mână camionul, Mih nu îl lasă, băieţelul îl împinge, îl răstoarnă pe jos pe spate, eu sar să îl ridic pe băieţel de pe fii-miu, Mihul e deja în hohote de plâns, mama respectivului nu prea face nimic.
Eu enunţ că nu aşa se procedează, nu aşa se face şi îi spun lui Mih (care tot plânge) că are dreptate şi că nu se face aşa cum a făcut băieţelul cu pricina.
Mama respectivului are o reacţie slabă explicându-mi că nici al ei nu făcea aşa, dar că şi pe el l-a împins cineva şi a învăţat. Bun şi după aia a încercat să vină cu odrasla la Mih să îi ofere o locomotivă...
Mih printre sughiţuri: "ţelul (băieţelul) ăla nu e bun, îl arunc la coş" (aşa zice el cînd se supără pe ceva).
Io acu ce îi zic copilului? Cum să reacţioneze când cineva evident că îl agresează. Eu nu am fost capabilă decât să îi spun că nu aşa se face şi că "noi nu aşa facem". Dar eu ce mă fac dacă cineva îl loveşte?
Taică-su, mai inventiv, i-a sugerat aseară ca atunci când îl supără cineva "să facă ca tigrul". Ăsta e un soi de mârâit pe care ni-l face şi nouă când se supără. Dar nu sunt sigură că ajută...
Deci noi ce facem?

Cadouri

Tata s-a întors de la "aris" unde a fost "cu treabă, să îmi caute şine" (vorba lui Mih) cu cadouri foarte frumos îmapchetate (dovada foto). Împachetarea (cei de la Pain d'épices s-au întrecut pe ei înşişi, panglicile aveau agăţate şi bombonici - genial!) a făcut-o f invidioasă pe mama care a primit cadou dar nu la fel de frumos împachetat. :/

Mih a avut dificultăţi să le deschidă iar magneţii din lemn au fost vedetele şi au aterizat în formaţie completă pe maşina noastră de spălat. Puzzle-urile sunt de la Djeco, le-am cerut eu insistent, că cele pe care le avem deja mi se par cele mai reuşite.


Mih a adormit cu maşinuţele cele noi şi a făcut baie cu bărcuţa de lemn.
Să nu uit: l-a gratulat pe proaspătul sosit cu cîteva reprize de "te iubesc fooooarte mult" şi "mi-a fost dor de tine". Asta după ce în timpul săptămânii când eu ajungeam acasă se uita şi zicea dezamăgit: "tati nu e. unde-i tati?"
Cu toate astea, la sfîrşit era încă nelămurit unde sunt şinele şi vagoanele... (de unde să ştie că tata a lucrat 16 ore pe zi şi chiar nu a reuşit să identifice magazinele cu Thomas). Aşa că i s-a spus că şinele vor veni prin poştă în zilele următoare. Ufff!
Happy mami pentru că astea opt zile au fost foarte grele. Chiar dacă sarcinile legate de Mih nu sunt împărtite 50%-50% (asta şi din motive obiective că eu am un program de job mult mai felxibil dar şi din motive neobiective :D dar să nu deschidem polemici), chiar mi-a lipsit o mână de ajutor. Am fost deci foarte bucuroasă să "predau" responsabilului băiţa de seară şi povestea de seară. Yupi!

O oră de soare cu trei pitici frumoşi

Azi mi-am permis să ajung ceva mai târziu la job şi am fost şi o oră cu Mih în parc. Un lux. În miezul zilei era cald, foarte cald. Mih era într-un body şi un tricou cu mâneca lungă şi era prea gros îmbrăcat.
S-a refăcut trupa de prieteni, i-am revăzut şi eu pe Dan şi pe Teodora cu care Mih a împărţit toată vara trecută (cu Dan chiar ultimele două veri în Parcul Circului :)...). Mih s-a reîntâlnit cu ei acum câteva zile când era cu bunica, eu abia acum, au crescut amândoi, erau tare frumoşi tustrei.
Pauza de joacă împreună a fost provocată de condiţiile meteo nefavorabile :) din ultimele luni când fiecare a mai ieşit dar mai puţin decât deobicei şi nu au mai reuşit să se intersecteze.