Mihnea la 4 ani

A crescut. Nu mai are mai nimic din trăsăturile bebeluşeşti - fălcuţele şi le-a pierdut undeva prin vara trecută doar că mai face încă nişte gropiţe adorabile în obraji.

S-a lungit, are cam 110 cm (109,5 mai exact) şi vreo 18 kg în ciuda ultimelor două luni şi jumătate de grădi marcate de câteva episoade de bolnăveli.

E în continuare mare fan de maşini şi trenuleţe. Nu pleacă niciunde fără vreo două în buzunare. După negocieri, am ajuns la două mici chiar şi la grădiniţă deşi teoretic n-ar avea voie dar mi-a fost imposibil să ma înţeleg cu el. Desene animate cu maşini şi trenuleţe, poveşti cu maşini şi trenuleţe, orice.

Îi plac toate poveștile. Cât mai lungi şi cât mai multe. Dacă aş putea să stau să îi citesc două ore fără pauză, atât ar sta să asculte fără să zică pâs. Oricât i-aş citi seara, tot e nemulţumit şi mai vrea un pic.

De vreo câteva luni, are nişte faze dese de "îmbufneala". Una-două şi din te miri ce se supără şi, fie plânge, fie pleacă supărat la el în cameră. Dar în afară de fazele astea, e un copil vesel, ţopăitor (spre agitat :D), care cântă şi sare şi te pupă măcar de câteva ori pe zi.

Daaa! E pupăcios și de ceva vreme mi se pare că a descoperit cât efect are când vine la mine și zice:  „mami, ești cea mai iubită mamă din lume” (asta cred că vrea să zică că mă iubește foarte mult :D) sau, cu variantă - ”te iubesc până la cea mai îndepărtată planetă” sau ”o să îți cumpăr un buchet mare de flori” (ideea asta nu știu de unde i-a venit:)...)

Pare să se descurce bine cu cifrele și cu literele. Deși pe perioada verii nu ne-am mai ocupat deloc de asta fiind ocupați exclusiv cu alergatul pe biclă prin parcuri, cam știe toate literele, uneori și pe cele mici și văd acu că a început să le identifice la începutul și în interiorul unui cuvânt doar sonor.
La cifre am văzut că are noțiunile de +/-1 și+/-2 dar aici cred că e meritul ”matematicii” de la grădi, pe mine nu mă prea pasionează să fac așa ceva cu el acasă.
Aaa, și e bun la puzzle-uri. Tocmai ce-am descoperit că face cu ușurință unele de 60 de piese și nici nu vrea să vină sa mănânce până ce nu le termină, ceea ce e mare lucru :D

Mi se pare că are o memorie foarte bună. Și cântă binișor.

În schimb nu e mare fan de colorat/pictat/bricolat. Scris nici n-am prea încercat. La grădi am văzut că a produs ceva colaje și decupaje interesante dar acasă nu prea îl conving să facem așa ceva. Abia dacă vrea să picteze cu acuarele.

Cam așa e Mihu la 4 ani din ce îmi amintesc fără să mă gândesc prea mult. :)