Grecia. Episodul 6.

A fost a şasea vară de Grecia consecutiv, a treia cu Mihul. Cu el am mai fost în Rodos şi Kos. Poate la anul o fi timpul să schimbăm?

Despre drum.
Acum a fost prima dată când am plecat cu maşină. Până pe Sithonia, în Vourvourou. Drumul l-am făcut în două etape, alegând să dormim o noapte în Bulgaria, la dus în Sofia, la întors în Rila.A fost suportabil. Un pic cam lung, un pic cam obositor dar suportabil. Piticul şi-a făcut de fiecare dată somnul de după-amiază în maşină, s-a uitat la desene animate, a încercat să lipească abţibilduri în cărţi, s-a jucat cu maşinile, ne-a cântat (un singur cântecel, obsesiv, dar bun şi ăla) şi nu a fost din calea afară de nerăbdător.
Drumurile din Grecia - bune. Cele din Bulgaria - cam ca la noi. Mai bine pe cele două bucăţi de autostradă din jurul Sofiei.
La întoarcere, în Bulgaria, ne-am cam văzut moartea cu ochii. Undeva într-un defileu (perete de stâncă într-o parte, hău în cealaltă) coloana de maşini din faţa noastră s-a oprit imediat după o curbă fără vizibilitate. Noi am reuşit să oprim, la fel şi un autoturism din spate, însa în spatele lui a apărut un tir care avea oareşce viteză şi care evident nu a văzut coloana oprită decât după ce a ieşit din curbă şi evident că nu a mai avut timp să oprească. Norocul nostru a fost că a pus frână şi a intrat pe contrasens, oprindu-se in dreptul nostru. Al doilea noroc a fost că pe sensul opus venea un alt tir care însă a anticipat întâmplarea şi a oprit, făcându-i practic loc primului. Am scăpat.

Despre Vourvourou.
Despre Vourvourou puteţi citi un review foarte bun pe blogul Roxanei aici.
E o înşiruire de vile si complexe de apartamente, despărţite de un drum. O parte din apartamente sunt chiar pe malul apei, celelalte de partea cealalată a drumului. Apartamentele noastre au fost de cealalată parte, teoretic aveam 50m până la mare însă plaja de-acolo era cam urâtă, câţiva metri delimitaţi între culoare de bărci aşa că practic plaja cea mai apropiată era la 500m, Karidi Beach (nu e mult dar greu să te întorci pe jos la ora prânzului cu pitic obosit de apă, prosoape şi toate alea aşa că tot cu maşina mergeam ceea ce eu detest).. Distanţa faţă de prima plajă folosibilă a fost principalul minus al vacanţei dar până la urmă l-am exploatat în sensul că ne-am vânturat foarte mult pe Sithonia, pe diverse plaje.
Am fost mai tot timpul plecaţi pe undeva. Cam prea mult pentru gustul meu pe alocuri că eu vreau să mai şi zac într-o rutină lenevoasă care implică mai tot timpul un şezlong.

Plaje.
Sithonia o ştiam puţin dintr-o descindere anterioară în Halkidki dar pe Kasandra. Acum am "aprofundat-o". E mai verde decât surata ei din stânga, are munţi şi serpentine si peisaje spectaculoase.
Karidi Beach e frumoasă, nisipoasă şi ideală pentru plozi că mergi mult, mult până se face apa adâncă. Aici era cel mai relaxant să îl lăsăm pe Mihu în apă. Plaja are umbră de la pinii de pe mal ceea ce-i foarte bine... În unele zile, după incendiul de pe Athos, apa a avut urme de cenuşă. Iar nisipul pe mal e cam negru de la ceva ce cade din pini... Şi cam aglomerat. Dar simpatic.

Am mai încercat plaja din Platanitsi (mai la sud de Vourvourou, înainte de Sarti) la care accesul se face printr-un camping. Apa mai curată decât la Karidi, azurie, plaja lată însă apa se face repede adâncă, nu bun pentru copii. Adică bun dar trebuia tot timpul să fim cu o mână pe el de siguranţă.... Bonus aici nişte şezlonguri foarte apreciate de spatele meu şi problemele lui diagnosticate.

Plaja din Sarti semăna cu cea din Platanitsi, poate doar că era parcă ceva mai multă lume.

La Porto Koufo, erau bolovani imediat după intrarea în apă şi după ce am detectat şi un arici de mare eu am renunţat să mai intru :)). Înţeleg că pe aici îşi ascundeau nemţii submarinele în cel de-al doilea război mondial.

Plaja din Toroni am revăzut-o cu drag, apa la fel de incredibil de transparentă şi clară. Minusul a fost că sunt meduze :(

La fel ca şi la Nikiti de altfel unde însă apa parcă nu e la fel de transparentă ca la Toroni.

La Ouranopoli nici n-am intrat în apă. Am ajuns acolo la câteva zile după incendiul din imediata apropiere şi malul era plin de cenuşă (chestia neagră din poză). Cenuşa asta ajungea în cantităţi mai însemnate şi vizavi, la noi la Vourvourou.

Am revăzut într-o seară şi plaja din primul nostru an de Grecia, la Kriopigi pe Kasandra, aşa cum mi-o aminteam: îngustă, dar simpatică. Acum cu mai multe şezlonguri...

Cam astea au fost locurile de răsfăţ. Urmează poveştile cu activităţile mihnuleşti.