Cum ziceam, de vreo două-trei luni, ne-am dat încet-încet drumul la vorbit. Iar mami nu sfârşeşte prin a se minuna de ce poate spune piticu de doi ani şi două luni.
Aseară, tata: "De ce ai stricat Mihnea, maşina (una din cele două cu care se prezentase la atelierul de reparat)?"
Mihnea: "Am motiv". Deci el avea un "motiv" ca să o strice.
Acu câteva zile m-a lăsat tot aşa bouche-bée spunându-mi: "îţi zic eu!"
Şi tot din seria expresiilor care parcă nu îmi vine să cred că le zice el: "am nevoie" şi "atâta tot"
Citit aşa parcă nu e nimic extraordinar însă când te gândeşti că acu câteva luni nu zicea decât vro 20 de cuvinte, mie mi se pare cumva incredibil să îl aud spunând chestii aşa... mature.
e mortal! motivul e ca vrea sa-si innoiasca parcul auto :-)). am voie sa-i mai iau masinute? ca de Craciun n-am indraznit, mi-era ca-mi dati cu ele in cap :D
RăspundețiȘtergerenu, nu mai are voie jucarii ca nu mai avem unde sa le punem :D. Stii ca zilele trecute a zis ca pantalonii lui sunt de la "orina" (cu r nu prea pronuntat) care i-a trimis cu avionu :))
RăspundețiȘtergere