marți, februarie 28, 2012

Probleme în paradis. Sau pe-aproape.

Sâmbătă am avut cea mai horror experienţă cu piticu la cumpărături.
Nu e prima oară când îl luăm dar nu e nici o regulă să vină cu noi. Când putem evita, prefer să nu îl car cu mine la hipermarket dar dacă nu se poate, vine cu noi. Sâmbătă a fost una din zilele când a fost cu noi.
Well, ştiţi reality show-urile cu copii care urlă şi plăng în mijlocul magazinului că vor una sau alta şi pe părinţii nu ştiu cum să îi abordeze sau liniştească? Exact de asta am avut noi parte. :((
Degeaba am stat lângă el şi i-am amintit că nu asta am venit să cumpărăm, că avem o listă de cumpărături şi nu vom putea lua tot ce vedem pe raft (plus că era vorba de nişte chestii fără sens). Tot ce altădată funcţiona acum nu mai ajungea pînă la el. Ca să îl iau de lângă un raft am fost obligată să îl salt în braţe şi nici aşa nu s-a liniştit că mă lovea şi apostrofa :(( Şi am avut 2-3 astfel de momente de n-am mai înţeles nimic.
Punctul bun e că am reuşit să îmi păstrez tonul calm. Partea proastă e că n-am soluţii.
Nu vreau neapărat să îl car după mine în magazine dar aş vrea totuşi să fie posibil să intru cu el într-un magazin fără să-mi fie frică de o criză.
Până acum lucrurile funcţionau: îi spuneam de la început ce cumpărăm şi stabileam eventual dacă urma sau nu să îi luăm şi lui ceva şi chiar dacă se agăţa de ceva de pe vreun raft, ştia să îl şi lase.
Sâmbătă n-a mai mers nimic.
Şi e acelaşi copil cu care mă pot înţelege perfect, cu care pot face o grămadă de activităţi. Nu l-am schimbat. :(

duminică, februarie 26, 2012

Din week-end

 Descoperirea recentă este că ajungem cu picioarele la bicicleta de la locul de joacă deci mami nu va mai trebui să funcţioneze pe post de locomotivă când alţi copii mai mari absentează. :)
 Ceva hrană nesănătoasă.
Ne-am uitat un pic la un spectacol cu măşti la Muzeul Satului.

Piticul nu a ratat nici o baltă. Nici una. Mai ales că ne-am schimbat (de nevoie) cizmuliţele cu unele numai bune de lipa-lipa. (I-au rămas cizmuliţele mici exact la sfârşit de sezon :((. Suntem la 27 şi sincer, cred că în curând trecem la 28!!! )
Şi ăsta e momentul când s-a udat la fund, deci ne-am reformulat planurile viitoare de plimbare. :(

marți, februarie 21, 2012

O zi în doi

"Şcoala" de dimineaţă. Piticu îşi scrie numele fără ajutor. Şi încă vreo 2-3 plus mama-tata cu un pic de ajutor.
Am prins o zi cu soare şi ne-am plimbat mai bine de două ore. Desenat pe zăpadă.
Împins sania după ce ne-am dat un pic şi în nişte leagăne ieşite de prin nămeţi.
 
 Om de zăpadă cam diform că era zăpada moale.
Mozaic. Mai mult eu dar piticul măcar mi-a făcut galerie şi a mai lipit şi el vreo cîteva piese. Dintre care unele pe faţă:

 
 Şi am aşteptat curierul să ne aducă cărţile comandate aici.
 Şi chiar dacă nu avem poze, am mai şi aspirat (amândoi, desigur :D) şi făcut seara o quiche bună, bună. Am învăţat (în timp) că trebuie să îl las pe pitic să aspire, să cântărească ingredientele, să frământe aluatul, etc. că altfel nu o scot la capăt. Dar până la urmă am răzbit. Împreună.

joi, februarie 16, 2012

Activități indoor

În așteptarea primăverii și a plimbărilor lungi prin parc...
Am avut un succes neașteptat cu un set de plastilină de modelat cu fluturaș-iepuraș și Kitty (mda, probabil că era destinat unor fetițe) care și-a scos toți banii (vreo 7,5 lei într-un Kaufland). Mihnea a umplut masa de iepuri și fluturi pe care i-a împachetat în șervețele și mi i-a făcut cadou. Plastilina e foarte ușor de modelat și miroase a vanilie, jur. S-a jucat și încă se mai joacă, cam o dată la 2-3 zile e o ocupație care ne ține și o jumătate de oră ceea ce, credeți-mă, e mult :D.

Aici e sistemul de șine unde Mihul plimbă locomotivele. Joaca asta, mi-am dat eu seama trebuie alimentată cu povești (sau desene) din Thomas că întotdeauna are mai mult chef de joacă cu trenurile după ce are proaspătă în minte vreo poveste de acolo.
Iată și "aeroportul", nou venit ocupător de spațiu la noi în casă. Mihul pare foarte atașat de el, noi pândim momentul să-l dezmembrăm că ne cam încurcă.

Piticu se costumează și vine să mă sperie iar eu trebuie să mă mir și să întreb cine e acolo :))
Aici am decupat și lipit (da, mai mult eu) sau am încercat să facem un soi de fulgi de zăpadă. :)

marți, februarie 14, 2012

Igloo și orhidee

În week-end am fost mai statici decât în alte dăți și băieții s-au jucat mai mult prin curte. Tata i-a promis Mihului un... igloo. Ce a ieșit seamănă mai mult a viziuină :D dar a fost fun de făcut (cred).
 În week-endul ce vine vom fi probabil și mai statici pentru că, la noi pe străduță (sector 2, primar Onțanu, bleah!) tot nu a trecut nimeni să miște vreun pic zăpada... Abia ce ne-am recuperat mașinuța inițial blocată (și zgâriată) prin Primăverii. De la bulevardul cel mai apropiat (max 50m) înțeleg că tata mai mult a împins-o (cu ajutor) decât condus-o. Acu e deci blocată și zgâriată :(( în fața casei. Deci, progres. :)
Și mic intermezzo mămicesc. Ca să mă laud. Mi-au înflorit 3 în același timp și încă una se pregătește. Sunt "crescătoare" de orhidee, astea-s singurele flori care rezistă stilului meu haotic de a le uda (maxim o dată pe săptămână, vara un pic mai des). Atât și ferestrele spre sud. :)

duminică, februarie 12, 2012

Cirque du Soleil: magie și nu prea

Am ieșit cam dezamăgiți aseară de la Saltimbanco (unde am fost fără Mih).
Eu așteptam un spectacol complet, numere de circ încorporate în dans, muzică, lumini, sunet, culoare. Și credeam că o sa fie foarte frumos la nivel vizual și o să îmi dea așa, o senzație de vis. Aveam în minte un spectacol pe care l-am văzut acum câțiva ani în Quebec, făcut de un co-fondator al Cirque du Soleil care între timp a părăsit vechea gașcă:

Saltimbanco a fost mai puțin de atât. Mă așteptam să fie mai inovativ și a fost mai... clasic.
E foarte colorat, se joacă frumos cu luminile, sunt câteva numere pe care le-am adorat: prăjinile chinezești,

balansoarul rusesc,

bungees de la sfârșit.

Geniale! Momentele de mimă pe mine m-au cam plictisit, mi s-au părut prea lungi în economia spectacolului și parcă îi rupeau ritmul.
Sunt câteva momente în spectacol în care totul curge frumos și e foarte baroc.
Dar nu e atât de magic cum mă așteptam :)
Plus că două dintre numerele care figurează în dosarul de presă internațional au lipsit cel puțin la spectacolul la care am fost eu sâmbătă după-amiază: un număr pe bicicletă și un duo la trapez. Suficient ca să îți dea senzația aia proastă că au venit în București cu varianta scurtă a spectacolului.
Organizatoric:
- ne-a luat vreo douăzeci de minute să parcăm, nebunie mare. Tipic românesc, prima parcare era ținută închisă de niște neni pe motive necunoscute deși scria pe ea că e parcare pt spectacolul minunat (nu mai zic că taxa de parcare a fost încasată în avans și fără bon fiscal, chitanță, ceva). La ieșire, din nou nebunie, partea a doua.
- noi ne-am așezat cuminți pe scaun cu 10-15 minute înainte să înceapă spectacolul dar, spectatorul român nu s-a dezmințit și a continuat să ne ridice până pe la și 25!!! După pauză, la fel.
- în pauză, coadă de vreo 30 de persoane la toalete
- un soi de taraba cu suvenirurile oficiale ale Cirque du Soleil improvizată cam penibil într-un colț propunea tricouri (urâte) cu 120 lei și tricouri pentru copii, tot urâte, cu 100. Și brelocuri cu 50. What?
Note to myself:
- puteam să îl iau liniștită pe Mihul că nu cred că s-ar fi plictisit prea tare, probabil ar mai fi întrebat una-alta, dar cred că ar fi gustat unele numere mai mult decât mine. Când am luat biletele mi s-a părut că nu e pt copii așa mici însă am văzut în jur și mai mici și sincer, nu am fost deranjați de nici un pitic care să își exprime zgomotos nerăbdarea sau așa ceva.
So, dacă mai vin, poate vin cu un spectacol mai reușit. Și sigur îl vede și Mih. 

marți, februarie 07, 2012

Vine, vine, primăvara!

Nu, nu vine, nici vorbă, nici pe aproape. Doar că la noi acasă ăsta e marele hit. Habar n-am de ce, cred ca piticu l-a exersat recent cu bunica.
Între timp a prins și gustul spectacolului, ne așează pe canapea, el în fața noastră și, gata, începe spectacolul. Aplauze (azi am avut și flori) la sfârșit. Cam fericit. Și cere și să fie filmat ;)))

Mihnisme

Gheia maz = Mega Image
Calirofer = calorifer

 Mih: Mami, când vine pastele? (tocmai ne întorseserăm de la plimbare și mă grăbeam să îi încălzesc mâncarea)
Eu, confuză: Care paste? nu mâncăm paste!Și nu "vine", "vin"! Și cum adică să vină pastele?
Mih: Nu, mami, când vine pastele?
Eu: Care paste?
Mih: Pastele, mami, când vine? ca în Winnie..
Eu: Aaaa, Paștele? Paștele? păi mai sunt vreo două luni...

Cu "ș" avem o întreagă poveste. Până de curând nu l-am corectat pe principiul că îl pot inhiba/descuraja și m-am mulțumit să îi răspund folosind cuvântul în forma corectă. Zilele trecute l-am ironizat un pic și am pronunțat și eu "porcusor". Și el m-a corectat: "nu așa, porcusor!". Eu: "porcusor"? El: "nuuuu, porcusor!" Până cănd s-a străduit un pic și i-a ieșit: "porcușor!" Dar nu chiar așa, de fapt seamănă mai degrabă cu "porcușior". "Ș"-ul îl pronunță deocamdată numai dacă se controlează.

Azi de dimineață, m-am tăiat un pic la deget și am fugit sa pun un plasture ca să se oprească sângele. Mih privea uimit operațiunea:
- Și dacă vede maro, sângele se sperie și se întoarce?

Aseară, întrebare grea:
- Ce înseamnă "mijlociu"?

Și tot aseară două versuri repetate obsesiv (se pare că din Winnie):
"Cine nu-i aici?/Cutiuţa cu sclipici"
și încă vreo două din Nouky: "Noi suntem regi/Cu tezaure întregi".

luni, februarie 06, 2012

Alte ateliere

Am mai descoperit niste ateliere pentru pitici care par interesante. Detalii (şi concurs) aici.

sâmbătă, februarie 04, 2012

Teatru și zăpadă


 Ne cam repetăm în week-end cu un meniu de teatru și zăpadă. 
Azi am văzut la Mțr "Vrăjitorul pofticios" o piesă simpatică pentru că e o pledoarie pentru ca piticii să mănânce legume iar Mihul am văzut că a luat-o în serios că ne tot argumenta că el mănâncă... 
Acum două săptămâni am fost la "Șoricelul cel prostuț" (foto sus) in care era vorba de un șoricel care nu prea voia să adoarmă și tot prelungea momentul somnului: "mami, vreau apă!", "mami, pipi!".... Eeee, aici ne-am regăsit bine de tot.
Asta-i poziția de stat la teatru.
 Și-apoi ne-am dat un pic pe zăpadă.
Cred că în săptămânile viitoare vom încerca  atelierele de la Mțr  unde am văzut că au o temă nouă,  sau de la  Lumea lui Momo, unde am tot zis ca ar trebui să încercăm. Mai avem in plan un week-end la munte care însă nu va fi următorul că avem bilete la Cirque du Soleil (yupiii), din păcate nu i-am luat și piticului însă acum ne pare un pic rău.